Vremea

   Priveam norii cum se duc spre nord-nord vest, încărcaţi de ploi, grei de neguri, gri întunecate, ameninţători cumva mai zilele trecute, iar acum legiunile lor împrăştiate se retrag mulţumite că au udat însetatul pămînt pînă mai alaltăieri, rugîndu-L să ne grăbescă anunţatele ploi, şi aşa a fost, fără mare tămbălău, au venit liniştite, paşnice ca de toamnă, cam mohorîtă vreme dar necesară tare îndestulării roadelor viitoare.
   Acum culturile rîd, mulţumindu-I în felul lor, şi eu I-am mulţumit, dar voi? poate, cine ştie, numai EL, au fost şi oarece rafale de vînt mai puternice să ne amintească datoria ce I-o avem de a-L respecta şi încă nu-L ştim corect, adevărat, ferm ci ne-mbătăm încă cu apă chioară de la necredinţa ce a îmbrăcat sforăitor fals mulţimea nedreaptă ca şi ea.
   Afară-i vreme grasă cum zic eu, prielnică culturilor, natura-i mulţumită, EL încă ne aşteaptă să-L aflăm în adevărul SĂU istoric, pe Adevăratul Dumnezeu, RESPONSABILUL de noi toţi ştiuţi şi neştiuţi, simţiţi şi nesimţiţi, dar EL ne doreşte încă pe toţi să-L respectăm cum vrea numai EL.

Părinteşte

   S-ar zice cînd nu-L respectăm cum doreşte, că ne părăseşte, drept pedeapsă cu sfera SA de influienţă şi apărare, lăsîndu-ne la îndemîna tuturor forţelor "naturii" fireşti dezlănţuite ce noi nici nu le intuim, numai cosecinţele le tragem neînţelegînd mai nimic din ansamblul ăsta aşa de complex al universului vieţii de pe planeta SA, comportîndu-ne marea majoritatea ca şi cînd EL n-ar exista, dar urmările acestei neştiinţe, marea majoritatea le încasăm cu vîrf şi îndesat de multe mii de ani.
   De n-ar fi EL mai mereu prin preajma noastră mai ocrodindu-ne, aşa cum sîntem, cam sălbatici şi nerecunoscători în comportament faţă de EL, am fi fost lichidaţi ca specie demult, dar EL încă ne aşteaptă oferindu-ne diferite ocazii de aflare a SA, în vederea cooperării adevărate reciproc avantajoase.
   "La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne părăsi. Îşi întoarce faţa de la noi : cea ce înseamnă că ne retrage harul SĂU ocrotitor şi ne lasă-n voia întîmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia  hazardului şi mecanicei : vai nouă !"(Nicolae Seinhardt).
   Numai prin intermediul SĂU, ce-I Responsabil de existenţa şi preponderent în crearea noastră, putem să mai aflăm cîte ceva de merităm însă, într-o lume a neprevăzutului şi influenţelor uriaşe ce ne depăşesc în înţelegere şi împreună cu EL în conlucrare mai avem şanse să  ajungem conform programării SALE cumva din urmă rămînerea de căruţă.
   Şi să nu-L mai părăsim, respectîndu-L adevărat, ferm, corect cum doreşte numai EL, pentru a nu ne mai fi greu, urît şi rău într-o lume nedreaptă şi-n continuă transformare şi perfecţionare dar în direcţia dorită de EL nu anapoda neîndrumaţi cum sîntem actualmente şi ne mai încurcă pe lîngă alte infuienţe imense şi EL nerespectîndu-L.

Admiterea

   Da, e ceva cu EL, mulţi îL simt c-ar exista cumva, nu şi-L explică şi nu-s hotărîţi, amînă decizia ce-L priveşte în a-L respecta în direct cu EL, nu au curaj şi EL îi aşteaptă să-i ştie alături de EL chiar de nu au necazuri încă de atenţionare, trezire ori de îndreptare uneori neavînd neapărată nevoie programată de EL şi ezităm ori nu ne preocupă spiritualitatea corectă.
    E mai bine să-L abordezi cînd îţi merge bine, înseamnă că eşti bine educat, programat în viaţă, echilibrat în viaţa de familie, conlucrînd cu EL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC, UNICUL, ADEVĂRATUL.
    "Pe Creator e mai toată lumea gata să-L admită, pînă şi ateii mai împăciuitorişti, iar agnosticii in corpore. Şi fragmasonii recunosc un Arhitect, o Fiinţă Supremă. Ca şi Robespierre. Toţi simpatizanţii, sub o formă ori alta, ai teosofiei şi hinduismului ( şi sînt numeroşi în lume) nu se împortivesc ideii unui spirit diriguitor. Acum pînă şi oamenii obişnuiţi cu limbajul ştiinţific de mare popularitate şi amatorii de exprimări obiective pomenesc fără supărare de o Energie, o Forţă, un Motor" (Nicolae Steinhardt).

Răspunsul

   E firesc ca urîtul comportament dintre oameni să fie influienţat de EL, deoarece lumea nu-L respectă, nu-L ştie adevărat, L-o trucat în fel şi forme mincinoase şi EL le arată că trebuie să se-ndrepte şi să-L respecte corect, ferm, adevărat, altfel suferă, "însuşirea de căpetenie a fiinţei umane nu este atît iubirea de sine cît ura şi invidia faţă de altul" (Nicolae Steinhardt).
   Omul e desăvîrşit în deochiate rele, urîţenii ce şi le fac unii altora, de cînd e lumea asta nedreaptă şi EL a căutat în vechimea timpurie îndreptarea omenirii, prin exemple umane instruite de EL, dar înţelese puţin timp de lume şi curînd uitate, urmările îs legendele SALE prin lume şi atît.
   Insul nu-i conştient de binele lumii de înfăptuit, o rezervă salvatoare a umanităţii pentru îndreptare şi apropierea de EL, singura cale ce ne-ar fi de bun augur în dezvoltatea civilizată şi-n desăvîrşirea cunoaşterii neîngrădite ca pînă acum şi de cînd e lumea nedreaptă.
   Am avut azi o discuţie cu Vasile un tînăr ce se-ntreba de ce în credinţă şi nu numai se zice mereu de dragoste şi iubire şi nu-i nicăieri aşa întîlnită ci contrariu accentuat, şi mă întreba oare în trecut, şi-n vechime o fi fost bine şi armonie pentru că de-atunci vine credinţa şi se vede  că atunci era bine? Nu din vechime vine nedreptatea faţă de EL şi tot de atunci şi relele au dat iureş printre oameni, învrăjbindu-i, pedepsindu-i cu suferinţe pentru nedreptatea făcută LUI, şi încă neîndreptată.

Metoda

   În primul rînd să căutăm să înfăptuim cît mai puţin rău şi urît în gîndul, vorbele şi faptele noastre de zi cu zi, însemnînd îndreptarea, ce e greu de înfăptuit, dar se poate de ai curaj şi vrei chiar şi de unul singur cu ambiţie în bine şi-i un mare cîştig în faţa SA, sînt diverse căi în a-L urma, contînd rezultatul ce te va îndreptăţi în demersul SĂU să-L simţi alături.
    Formele de credinţă îs multe şi EL e de găsit de-L cauţi cred în toate bune, important e să nu-L desparţi Dumnezeu fiind UNIC, INDIVIZIBIL şi vrea să-L respecţi în adevărul SĂU firesc, şi eşti realizat în viaţa asta dăruită ţie de EL, simţi că n-ai greşit calea de nu eşti pedepsit deloc tu şi ai tăi, de suferi cît de puţin, înseamnă cale greşită şi trebuie să te-ndrepţi în comportamentul din societate, familie şi să-L cauţi.
   Căutarea SA e intimă să nu te ştie absolut nimeni, ci numai tu cu EL în gînd, cu curaj să-L abordezi în sigurătatea ta numai în gînd cum te pricepi, poate la început mai simplu dar totdeuna direct să-I spui păsul tău, EL îl ştie dar te doreşte pe tine să te audă cum te exprimi şi-ţi va da nota ta cei numai a ta şi netransmisibilă, doar moştenire de sînge în familie.
   Lionello Venturi : "Că nu există o singură cale pentru realizarea absolutului, ci foarte multe egal valabile, judecata făcîndu-se numai după rezultat : opera frumoasă justifică şi omologhează metoda întrebuinţată", îndreptîndu-te  conştient pe loc cînd eşti pedepsit, ţi se ridică instantaneu suferinţa oricare ar fi, de nu, nu eşti pe calea Sa şi caută-L nu te lăsa, EL te aşteptă dar trebuie să-ndrăzneşti numai intim tu cu EL în gînd.
  Uneori primeşti de la EL îndrumări cînd nu te aştepţi, urmează-le singur, căzneştete şi vei reuşi numai de unul singur, încăpăţinează-te să ai o relaţie cu EL, ar fi colosal pentru tine şi familia ta, salvarea ce mai avantajoasă din lume, viaţa cea mai împlinită alături de EL, Tatăl nostru CERESC, CREATORUL.

Limite

   Sîntem limitaţi, uneori, cînd EL ne dă o atenţie oarecare : reuşim să scăpăm de o boală grea, luăm un examen greu, ne reuşesc apropiaţii noştri familiari şi ne bucurăm tare, ori alte reuşite, ori împliniri greu obţinute, ori am dat de greu şi ne aducem aminte ca din "întîmplace" şi de EL şi-I mulţumim  şi aşa din senin începe să ne preocupe o mare credinţă şi să-L urmăm cum ne pricepem, poate mai preocupaţi decît obişnuiţii practicilor spirituale.
   Şi devenim mai atenţi nu numai la noi cum ne comportăm în direcţia spirituală nouă dar ne împinge instincualitatea, animalitatea ne înfrînată, inconştientul să-L urmăm mai abitir decît normalitatea firească, umană ci şi obligăm şi pe alţii ce-i putem influienţa la demersuri ce le considerăm demne de EL, toate cu limita bunului simţ şi să devenim toleranţi odată cu noile îndeletniciri, şi să nu deviem intoleranţi ca necivilizaţii.
   Nimic nu se face mai ales în apropierea SA cu forţa, nu forţăm pe nimeni niciodată cît vom exista, orice ar fi, pentru că-I plătim răul făcut altuia ce nu ne urmează de bună voie ci de nevoie, silindu-l, obligîndu-l că ni-i la îndemînă oarecum, ispita aceasta de dreapta să nu o înfăptuim că-i la fel ca un lucru urît, rău ce EL îL pedepseşte de-l înfăptuim.
   Dar de regulă trebuie să ne trezim şi să fim ponderaţi în gînduri, vorbe şi faptele noastre şi să-L urmăm cum ne îndrumă EL, căutînd să-L simţim şi să nu ne lăsăm pînă nu ni-I alături şi astfel nu-I vom mai greşi, dar să fim ageri la minte că nu-i lucru uşor să-L ai în preajmă mai mereu, colaborarea cu EL, cu Lumea SA, implică foarte multă preocupare spirituală absolut nouă, neînvăţată nicăieri în lumea noastră umană, unde influieţele greşite-s nenumărate.
   Nicolae Steinhardt şi dr.Sergiu AL-George : "primejdia stă în căutarea perfecţiunii pe acest pămînt unde-prin definiţie-ea nu poate exista. În lumea păcatului perfecţuinea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal : idealul nostru să nu mai fie perfecţuinea-generatoare de băi de sînge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre-,ci, dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, sîntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune  cît mai puţin rea, singura cu putinţă aici"

Hazardul

   E o programare iniţială, neştiută de noi dar percepută de cei cărora e aplicată pentru că EL se face aflat de cine trebuie şi cînd trebuie pentru a-ţi face datoria şi e ceva totuşi de vrei şi te implici numai să vrei şi să nu te laşi pe tînjală şi să-L cauţi a-L urma, greu, cît e trebuie să-L afli, să te căzneşti un timp, ori mai mult şi pe urmă înaintezi cum vrea EL pentru că nu te lasă singur.
   Ci-I în preajma ta şi tot înveţi mereu de te ţii şi nu-i ca-n zicala : "că tot mori prost oricît ai învăţa", pentru că-n preajma SA nu treci ca ceilalţi ci continui, continui cum vrea EL, de eşti bun şi-L urmezi, pentru că "nu oricui i se întîmplă orice"( Georges Bernanos), EL te are în vedere fiind programat şi toţi la fel sîntem, nimic nu-i întîmplător în lumea noastră umană creată de EL pe pămîntul SĂU.

Atotputernicul şi omul

   "Sîntem părţi ale unui sistem închis de unde nu putem face observaţii absolute asupra temeiurilor morale ale universului. Nu sîntem în situaţia de Dumnezeu, ci în situaţia de om, care de fapt nici nu poate şti nimic. Cine  spune că ştie se înşeală, îi vădeşte experienţa Michelson-Morley. Putem şti unele mărunţişuri, unele fleacuri : că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu o sută optzeci de grade, că inima are două atrii şi două ventricole, că, pe scara internaţională, de la gradul şase în sus cutremurile sînt pustiitoare... şi altele la fel. ...nu putem nici face constatări absolute, nici avea certitudini. Ce putem avea? Doar intuiţii, bănuieli, credinţe"( Nicolae Steihardt) : "Putem doar crede cînd e vorba de lucruri serioase".
   EL e dincolo de bine şi rău, omul nu e, trebuie să făptuiască numai binele pentru a spera că-I în apropierea SA, "e o credinţă intuitivă, incertă, relativă, strict empirică, naivă, copilăroasă. Şi e singura" (Nicolae Steinhardt).Da sîntem la cheremul SĂU, dar totuşi nedrepţi, încăpăţinaţi, şmecheri şi-n realaţiile cu EL, e culmea cît tupeu avem, ignorîndu-L, mai mult punîndu-I între noi şi EL un idol fals, fost om cîndva, Isus un oarecare.
   Teologia apofatică şi Maister Eckhart : "Dumnezeu nu poate fi definit pe bază de atribute pozitive, ci numai pe cale negativă : nu e bun, nu e rău, nu e mare...că EL face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.. că EL este bun cu cei nemulţumitori şi răi". E altfel decît gîndim şi facem noi şi de asta pentru că nu-L înţelegem mai deloc s-a-ndepărtat de noi un timp lăsîndu-ne cam liberi, mai pedepsindu-ne uneori cînd întreceam prea mult răbdarea SA.
   Ne-a dat unele dezlegări în cunoaştere şi am progresat dar trebuie să-L recunoaştem adevărat, Indivizibilul, UNICUL. pentru a continua programarea SA fără piedici şi a construi o nouă lume cu EL între noi, Respectîndu-L corect şi să ne schimbăm comportamentul îndreptîndu-ne adevărat, EL ne aşteptă să-L ştim.

Conştiinţa

   Pînă cînd nu-L vor afla corect omenirea nu va avea parte decît de foarte puţină dragoste şi iubire în lumea asta nedreaptă şi fără EL, de zi cu zi tot fără EL, tot înspre pedepse de atenţionare, îndreptare  şi trezire la realitatea SA şi neînţelese de mii de ani tot în zadar e lumea apucată-nspre nedreptate, răutate şi urîţenie în perfecţiune, nefirească programării SALE iniţiale.
   Omul dă vina pe alte închipuiri, cînd singur nu-i în stare să se-nfrîneze de la începuturile sale împotmolit în inconştientul şi animalitatea ne educate-n bine mai deloc ci cu porniri nedrepte-n continuă creştere, cu toate că-L simţea în preajmă atunci nu a ştiut să-I coserve prezenţa prin Respectul cuvenit şi astfel azi departe de EL şi tot mai departe nici nu-L ştie bine, ori mai deloc, nici nu se miră de ce-i pedepsit încontinuu, s-a obişnuit.
   EL totuşi nu ne va lăsa să ne stricăm de tot, va interveni, Nicolae Steinhardt : "obişnuita formulă-iubeşte pe aproapele tău ca pe tine  însuşi-este înlocuită, pentru că Domnul ştie că nu toţi oamenii se iubesc pe ei înşişi. Sînt unii, supăraţi şi bosumflaţi, care nici pe alţii nici pe ei nu se iubesc".
   Omul creaţia SA îL preocupă fantastic, dar e un dar, se vede că oamenii de ştiinţă şi desgheţaţii la minte oricum, cunoscătorii, care-s destui în lume, adică vîrfurile societăţilor timpurilor dintotdeauna au stat prost cu spiritualitatea bună, corectă, adevărată, au luat-o pe arătură şi nu pot ieşi din brazda rea încă-s nedrepţi nu-L simt cum ar fi normal, oare de ce?

Încă

   De nu te ştii în credinţă în EL destul de bine, e cam greu să faci faţă împotrivirii lumii de lîngă tine, acceptării ca un intrus, un străin între ei ce se cred corecţi în nedreptatea lor strigătoare la CERUL SĂU, nu al nedrepţilor şi falşilor lor idoli, ce nu fac doi bani în faţa  SA, cum să fie lumea bună şi dreaptă, frumoasă între oameni de-i aşa de dusă-n spiritualitate cu sorcova înspre idoli născociţi străini de Lumea LUI, Adevăratul, UNICUL.
   Nesocotindu-L ei tot sînt persecutaţi de EL de mii de ani, şi vor mai fi cît va vrea EL pînă se vor îndrepta, respectîndu-L pe ce-L Drept, Adevăratul, UNICUL Dumnezeu Tatăl CERESC, e greu să-i îndrepţi mai bine fii tare pe poziţia ta ce EL ţi-I alături şi cînd va hotări EL să fii pregătit, pînă atunci fă-ţi datoria cum poţi mai bine în dreptul tău limitat cît şi cum vrea EL pînă va fi momentul LUI, ce lumea nu-L aşteaptă.
    De au deschidere spre EL îţi e uşor de nu-i mai greu şi de evitat asemenea opoziţii cu încă nechemaţii spre îndrumarea SA, îi afli imediat cum deschid gura şi spun numai tîmpenii, inepţii, prostii ce  nedreptăţesc încă lumea întreagă, ce EL cred consideră că mai trebuie tolerată aşa strîmbă pînă cînd va fi clipa trezirii poate nu va fi deavalma, claie peste grămadă ca la pomană, ci mai dorita Iluminarea fiecăruia direct de EL, în corpore.

Cunoaşterea

   Întradevăr pînă nu demult tare, acei aleşi, ce şi-L apropiau oarecum căutîndu-L cu mare rîvnă şi EL îi accepta să-L ştie, respecte, şi crede, nu-i ştia lumea oamenilor, decît poate foarte foarte puţini, şi multe legende ţesute-n jurul lor, majoritatea închipuiri false, ce şi azi mai circulă şi pe NET, EL s-a ţinut şi încă se ţine departe de oameni, nu şi-I vrea, e tare încă supărat, nemulţumit de noi.
   Neîncrezător în posibilităţile noastre de a-L pricepe cît să ne întrajutorăm măcar respectîndu-L cu Lumea LUI, de ce întrajutorăm, pentru că EL în mare încă ne împiedică să înaintăm în domeniu vast al cunoaşterii, fiindu-I nerecunoscători încă, minimalizîndu-I influienţa hotărîtoare în aflarea Totului, ce-I EL, Universul şi cîte şi mai cîte neînchipuite de mintea noastră încă stresată de încăpăţinarea oarbă a nedreptăţii lumeşti persistente-n lume încă.
   Rene Guenon : "oameni ajunşi la stadii înaintate ale spiritualităţii şi iniţierii nu ne sînt cunoscuţi, ca şi cum n-ar fi, pentru că sînt cu desăvîrşire detaşaţi de lume, de probemele ei şi de noi", şi din cauză după cum spune Sf. Augustin : "putem şti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem şti ce este", deci neştiindu-L, cu toate că a mai iniţiat pe unii şi alţii în aflarea LUI, dar şi aceia au considerat la rîndul lor că nu-L merităm şi duşi în Lumea LUI au fost, pe căi necunoscute încă nouă..
   Ştiţi povestea tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte, nu e cam aşa pentru că te înţelepţeşti iremediabil, adică nu vei mai greşi  ca-n lumea asta şi-n gîndire vei fi mai spiritualizat trăind altfel fără întoarcere în timp ca-n poveste, dar cam de nu eşti puternic legat de lume şi să fii responsabil în a o încerca a o  îndrepta cumva, cum vrea EL, nu-i corect cred eu acum şi aşa vreau să cred şi-ncontinuare numai spre aflatea LUI în bine şi adevăr.

Nădejdea

    EL e nădejdea noastră-n în a ne îndrepta totuşi cum am fost programaţi şi nu nedrepţi în tot şi-n toate, neînfricaţi în rele şi urîte apucături nedrepte, deşănţate, lumeşti dezmăţuri, trăiri interioare şi exterioare fiinţei de la EL pornire, dar neştiutoare de fiecare sfinţenie, răbdare, înfrînare, calea binelui şi a cît mai puţin rău şi-nspre frumos şi desăvîrşirea idealului ce-L cuprinde cu nădejdea clară, fermă a LUI, UNICUL, CREATORUL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC.

Haotic

   Morala denigrată, înjosită ne va scoate la liman cînd o vom descoperi într-un tîrziu dezmăţ, ca o oglindă clară, strălucitoare deşteptare ce ne va lumina drumul cel de curăţenie şi înoire dreaptă, fără frică cu curaj să-L aflăm.
   De altfel îngînfaţi, rafinaţi dar proşti în gropile modernităţii neînţelese şi exploatate nedrept, haotic, în dispreţ de cunoaştere ci pentru distracţie goală, fudulă, hîdă, fără farmec şi bine, ca o hăhăleală continuă înspre derizoriu nefiresc şi strîmb, cînd înţelegerea lucidă se termină fără rost, nefinalizată în bine ci aşa în doi peri, în coadă de peşte, neînteresantă începe prostia acaparatoare şi rea, răzbunătoare.
   Urgia apucăturilor necontrolate, desfrîul urîţeaniei contra interesului pentru viaţă, curajul de-a lupta pentru desăvîrşirea trăirilor pentru flacăra vieţii fermecătoare, avîntate înspre bine şi util, creator, adevărat şi drept.
   Împotriva îmbuibării şi fricii paralizante, avîntului încremenit, isteric sufocat, neînţeles destin de bine şi rău aflat din neglijenţă, needucată voinţă ce plătim în faţa-I pentru a ne îndruma îndreptarea necesară urmîndu-L cumva.

Unici

   Fiecare în faţa SA e unic în felul său, astfel sîntem diferiţi cîţi sînem pe pămînt acuma şi cred că de ne va mai creşte cifra pămîntenilor tot nu vom fi repetabili în identităţi umane fizice, de gîndire, vorbe şi fapte, astfel şi în exprimarea faţă de EL trebuie să ne deosebim unul de altul, şi să nu acceptăm deloc repetabilitatea exprimării în faţa SA, fiecare cu stilul său unic de a-L aborda pe UNICUL.
   Respectul ce iL purtăm ne priveşte strict şi personal în mod foarte intim, şi nu avem voie să-L destăinuim nimănui indiferent cine o fi, ci numai cu EL în gînd fiecare, e o mare neghiobie să apelezi la intermediari în relaţiile cu EL, indiferent de ce fel or fi, decît dacă îţi dispune EL personal fiecăruia la o adică minune comună, altfel nu.
   EL ne vrea să ne comportăm cum ne duce capul pe fiecare în parte, fără copieri, ori reluări din alţi autori,chiar cunoscuţi, apropiaţi nu contează exprimarea independentă total e reprezentativă în faţa SA, şi categorisită, apreciată în dreptul tău, ca la orice examen nu se pun copierile de la alţii, EL te-a creat unic pentru tine nu pentru alţii să se amestece în viaţa ta fără nici  o chemare din parte SA.
   Nicolae Steinhardt : "Fiecare îşi manifestă credinţa potrivit cu personalitatea sa. Nu există nici un stil obligatoriu", uneori trebuie să înfruntăm primejdia pentru a ne exprima obţiunea în EL, ori în anumiţi apropiaţi ce merită sacrificiul nostru de e cazul pe faţă ori pe ascuns, depinde de împrejurările demne de morala momentului, "cînd se produce conflictul între porunca divină (sau dreptul natural ) şi porunca omenească (legea pozitivă ) nu încape îndoială", Fraţii Jerome şi Jean Tharaud : "singurul lucru important, orice ai face, este de a fi mereu eroic","altfel trăim, dar trişti".
   Fiecare continent, ţară, popor, naţie, etnie, regiune, localitate mai acătării îşi are emblema sa comportamentală în diferitele direcţii proprii exprimăriilor intime şi oamenii şi mai şi în parte fiecare pentru el însuşi îşi poartă personalitatea în orice ocazie a vieţii sale, după cum i-a dat-o EL, UNICUL

Reamintiri

   Norman Solomon : "Principiu lui Kiddush Hashem (sacrificarea numelui Domnului) statuiază faptul că un evreu trebuie să fie pregătit mai degrabă să-şi scrifice viaţa decît să participe la crimă, imoralitate sexuală sau idolatrie", aşa un mare domeniu de activităţi umane negative, profund urîte, imorale mai ales din perspectiva SA şi se pare că în sînul poporul SĂU au existat asemenea preocupări ce L-au supărat pe EL în aşa măsură, ei ştiu şi EL înaintea lor, aşteptîndu-i să se-ndrepte, practic.
   Dar fără temei astfel că-i pedepseşte încet încet, după cum le promise, să ne reamintim din Biblie, Vechiul Legămînt, pag.80. Exodul ( Eşirea ) 19.6.Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt....19.8.Tot poporul a răspuns : "Vom face tot ce a zis Domnul ! ", pedepsele promise se-nfăptuiesc în timp şi după Norman Solomon : în cadrul "Platformei de la Philadelphia" a iudaismului reformat din Conferinţa din 3-6.11.1869 : primul principiu, "Ţelul mesianic al lui Israel nu este refacerea vechiului stat evreiesc..., ceea ce ar implica o a doua separare de naţiile lumii..."
   Există o contradicţie, în principiul al doilea : "...dispersarea evreilor în toate colţurile lumii, pentru împlinirea misiunii lor de preţ, aceea de a conduce naţiunile la adevărata cunoaştere şi venerarea lui Dumnezeu", primul pricipiu i-a pus oarecum capac supărării SALE şi se vede că şi al doilea în neputinţa îndeplinirii în acea perioadă ca şi ulterioară, astfel pedepsele au luat amploarea cunoscută şi rezultatele se ştiu.
   EL îi mai tolerează încă cred aşteptîndu-i dîndu-le semne clare chiar şi acum chiar în preajma lor de puterea SA în pedepsirea acum a imoralităţii politice a unor state vecine, poate poate vor fi mai înţelegători în a-L urma cum doreşte EL şi ei simt cred asta, e timpul să-L respecte cum doreşte EL, şi să se ţie de cuvînt.
   Există sigur cred, evrei ce-L respectă cum doreşte EL, dar îs în mulţime neînsemnaţi încă numeric, EL doreşte amploarea, statalitatea oarecum implicată mai hotărît în a-L respecta cum doreşte, pentru că s-a văzut, de la cap... şi s-a "curăţit" cu amploare haotic de la coadă, urmează oarecum competiţia în a-L respecta în lume, dar şi atenţionările-s multe şi însemnate, aprige, ultimative; vine cu-noirea, să-L întîmpinăm, îndreptaţi, şi-nspre EL.

Cerinţe

   Poporul SĂU îşi are aţintită atenţia SA de mii de ani asupra lor, şi-s analizaţi în fel şi chip şi-n cerinţe cum nu ştim noi şi asupra noastră a fost mai puţin preocupat şi-n cerinţe, de curînd în preajma lor se petrec reaşezări aprige de politici prin vărsare de sînge, arătîndu-le şi lor că-I mîna LUI, şi să caute să-L înţeleagă cum demult doreşte EL.
    "Sîntem îndeosebi sancţionaţi pentru virtuţile noastre" ( Friedrich Nietzsche ),ei părăsind calea greşită de a nu-L respecta cum doreşte EL chiar şi-n ultimul timp de cînd acceptă şi din naţii credinţă numai în EL şi Lumea LUI, aceea ce le era numai lor hărăzită, sînt pe cale să piardă competiţia deschisă nu demult de EL, pentru înţelegerea SA

Ar fi

   Evreii nu au o religie, ori religii, ci noi popoarele, neamurile avem religii diverse închipuiri cam străine de EL şi Lumea LUI, ascunzîndu-L, nerespectîndu-L cum vrea EL, evreii au avut şi unii cred mai au încă adevărata credinţă în EL, şi le e greu cu EL, să-L priceapă  cred acuma cum doreşte EL, şi asta pentru că fiind foarte dotaţi de EL de la începuturile lor, li s-a întors deşteptăciunea contra înţelegerii relaţiilor normale cu EL.
   Trebuie să se mobilizeze exemplar în a-L afla corect, să-şi înfrîngă toate tarele neînţelegerilor dintre ei şi EL, pentru că ei îL simt prin unii cred mai bine decît mine acum, şi se pot îndrepta, coalizîndu-se înspre bine, numai astfel vom putea cred mai repede progresa noi întreaga lume în direcţia programată de EL, urmîndu-L.

Mai e

   Dinu Fămînd şi George Stanca, adineauri, la Radio Ro.Actualităţi despre seriozitatea necesară echipei naţionale, echilibru, severitate, poate un altfel de profesionalism mai rutinat niţel, prin venirea lui Victor Piţurcă, o fi şi-s speranţe în binele acela îngust dar poate necesar şi el oarecum, dar eu cu ale mele : seriozitatea, echilibrul şi severitea împlinirii adevărului în credinţa în EL pe cînd?
   De ce nu se ia poziţie severă pentru aflarea Adevărului LUI, UNICUL, INDIVIZIBILUL, Tatăl nostru CERESC, dar aici trebuie să ne antrenăm singuri singurei cu EL în gînd şi numai în gînd şi de merităm (antecedentele familiei de sînge şi cei mai bun de la tine) ne mai antrenează şi din Lumea LUI Cineva, şi răzbaterea prin hăţişul nedrept al religiilor lumii şi de la noi, e mai firesc în îndreptare.
   EL ne pedepseşte mai puţin, ca pe alţii în ultimul timp, totuşi atenţionaţi sîntem să-L aflăm mai timpuriu ca alţii, fiindu-I timpul trezirii noastre ce pluteşte în aer, fiind ceva apropiat nesimţit clar prea bine-n norod încă, de 1686 de ani ne îndrumă răul şi urîtul ce poartă titlu pompos dar neatins de dragoste şi iubire ce-i ură şi invidie pretutindeni, pentru că EL nerespectîndu-L cum doreşte ne împiedică în multe încă.

Somnul

   Ivan Karamazov : "dacă nu există Dumnezeu, totul este îngăduit". O fi, pentru că pe Dumnezeu UNICUL Adevărat nedrepţii L-au ascuns cunoaşterii pe cît posibil, scoţîndu-l la intreval pe Isus, un om obişnuit, ce a trăit şi murit în mod obişnuit, dar nedrepţii şi-l închipuie, şi-i obligă reuşind şi pe alţii să-i determine să înghită minciuni pe nemestecate despre dumnezeiri false pe care EL nu le mai suportă, şi-ncetul le va elimina, cerînd lumii să se-ndrepte.
   Cu dumnezei falşi lumea a dus-o-n haosul pedepselor ce EL, Le-a regizat pentru trezirea nedrepţilor, dar n-a fost chip de mii de ani şi continuă cam pe sfîrşite şi azi nedreptatea prostirii lumii, va urma deşteptarea după un lung somn al raţiunii ce a zămislit monştrii religiilor lumii nedrepte încă.

Ajutorul

   Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că putem oricînd obţine orice fără nici un  efort ; nu,  putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobîndim prin mijloace comune. Acesta e şi tîlcul proverbului : Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă".
   Dacă te ajută, îţi bagi singur în traistă, doar nu vrei mură-n gură, trebuie puţin respect LUI, eu L-am primit ajutorul SĂU, şi-L primesc cînd am nevoie în anumite limite, chiar şi de mai multe ori pe zi, de-i nevoie, nu-i asta problema, problema e dacă meriţi şi dacă şi de ce nu-l primeşti ajutorul SĂU, fiindcă nu te-ndrepţi moral normal, firesc cu bun-simţ, şi suplimentar de vrei mai mult să-L apropii, respectă-L cum vrea EL, în orice condiţii.
   De-L şi crezi pe lîngă respect ai şi celelalte trăiri care religiile le numesc cum se pricep mai alambicat posibil îndepărtînd poporul de la EL, pentru că însăşi ei nu- L respectă, ci-L aproximează fiind nedrepţi în faţa SA. şi plătesc ca oricine prin pedepsele LUI, ce le suferă, dar nu se-ndreaptă ci zac în încăpăţinatea nedreaptă de mii de ani, e vai de ei cît îs de neştiutori, neputincioşi cel puţin şi strîmbi croiţi, săracii clerici de pretutindeni.

Aflarea

   Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că nu este trebuinţă de virtuţile obişnuite ale omului de rînd : înţelepciune, judecata sănătoasă, iscusinţa, strădania...Credinciosul are nevoie de ele întocmai ca toţi seimenii săi. Credinţa ne ajută, ne întăreşte, ne înalţă, ne bucură, dar nu ţine locul însuşirilor şi calităţilor omeneşti. ( Ea în general-şi asta-i regula-, nu conferă un statut excepţional. Ne dă fericirea, dar în raport  cu lumea şi cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.) Dacă deci credinciosul comite o greşeală, o imprudenţă, o nesăbuinţă, el va trage toate consecinţele normale- şi nu se poate plînge sau mira. Nu beneficiază de extrateritorialitate".
   Nu ştiu cum e în credinţele celorlalţi, o fi cum e scris mai sus, dar cu mine, un timp limitat la început am simţit că plutesc aşa de deosebit mă simţeam, acum îs mai domolit responsabil şi cunosc noi trepte în acest sens, în privinţa greşelilor, nu am voie şi-s pus la punct dar de un timp îs în realţii mai apropiate cu EL, şi-L simt, şi caut repede să-L urmez îndreptîndu-mă, caut să nu-I mai greşesc, ci să-nvăţ.
   Eu îmi cam cunosc lungul nasului, şi caut să lucrez în limitele bunei înţelegeri cu EL, pe cît posibil mai ales că nu-I aşa drastic încă-s în edificarea necesară cunoaşterii şi învăţ să mă comport în relaţiile cu EL încă.

ÎL ştiu puţini

   Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că prin credinţă scăpăm de viforul ispitelor. Nu. Oarecum dimpotrivă".Aşa-i mai responsabil devii, şi mai potrivit de încercări te faci, EL se uită mai atent la tine decît la restul oamenilor, şi are cerinţe mai mari, pentru că tu îL ştii restul nu, tu îI ştii şi ceriţele ce te privesc, restul habar nu au de îndreptare.
   Să iau la întîmplare cîteva : ce ştiu ei de respectarea să zicem a poporului SĂU şi în ce măsură? zic că nu ştiu ; ce ştiu de îndreptare, cum ar fi : morala binelui, binele şi buna cuviinţă, înfrînarea , adevărul SĂU, toleranţa în toate direcţiile moralei binelui şi cîte şi mai cîte.
   Numai în privinţa adevărului SĂU, e Întregul ce lipseşte azi din conştiinţa publică : aflarea SA netrunchiată, şi cu adăugiriile necesare ce Iau fost ştirbite atîta amar de vreme, de nedrepţii religiilor lumii, că EL e TOTUL, UNICUL, CREATORUL, DUMNEZEUL VIILOR, Tatăl nostru Ceresc, dintotdeauna pentru totdeauna, Întreg şi INDIVIZIBIL, Clar să fie pentru toată omenirea ! Nu-L mai despărţiţi, E Unicul Indivizibil, E şi DUH, şi aici e o întreagă teorie Spirituală ce eu doar o cunosc poate parţial, şi-n privinţa fiilor SĂI, are miliarde, că unul e mai cu moţ, EL îi cuprinde pe toţi în fiinţa SA. Care nu-L ştie încă. Mai sînt pe ici pe colo, împrăştiaţi în lume şi ne ştiuţi cei ce-L Respectă încă, unii numai în sinea lor nedezvăluită ci numai EL îI ştie.

Medicaţia

   Nicolae Steinhardt după Părintele Cleopa : "Convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi ; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medic şi medicamente, de vreme ce ne putem oricînd tămădui prin rugăciune.( fireşte dacă îi este dat să se tămăduiască)". Corect, dar se şi spune  : dacă îi este dat să se tămăduiască, deci se recunoaşte, existenţa unui "dat", ce-I capital, îl ai ori nu, te susţine ori te pedepseşte.
   De ai credinţă adevărată în Sigurul Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc şi nu în ca Isus şi alţii din NT, fii sigur că te va ocroti de-L respecţi cum vrea EL, cu ori fără medicamente, vă rog să vă convingeţi pe pielea voastră de veridicitatea celor scrise  aici, cu EL în gînd şi numai în gînd sicer, sigur singurel, ce te costă de-L abordezi corect, chiar  acuma!
   Şi-i foarte adevărat, chiar de eşti asistat şi tratat în cea mai sofisticată, şi de ultimă generaţie clinică, oriunde-n lume, de nu te susţine EL, eşti pierdut pentru viaţă de te pedepseşte, EL ţi-o dă, EL ţi-o ia, de nu-L măcat ştii corect şi îndreptat, cînd e la o adică, nu te juca cu Unicul Dumnezeu, şi luaţi-L în atenţie cu seriozitate, preocupaţi-vă să-L respectaţi, pentru a vă fi bine, şi de vă şi îndreptaţi e şi mai şi.

Inocentul

   Codrin Mironescu (din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinharedt) : "Cred în  borez, cred în Sf. Împărtăşanie, cred în icoane... Dar în Dumnezeu? De..." E normal să nu creadă lumea în acel dumnezeu fals, îi simt făcătura imperfectă, şi-s corecte aceste afirmaţii inocente , şi-s de luat în seamă oarecum în preocuparea aflării SALE.
   EL ce-L Adevărat şi nu-i nevoie decît să-L cauţi în gînd, şi-ţi va răspunde de eşti sincer interesat de aflarea SA, trebuie să-L abordezi singur singurel numai în gînd cu curaj şi încercarea moarte n-are, şi vei avea numai de cîştigat respectîndu -L şi contactîndu -L pe Unicul, Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc.

Din nou

   Marcel  Jouhandeau : "Dumnezeu este o relaţie, cea mai frumoasă relaţie, de care nu se poate să voieşti a te lipsi  fără  a da dovadă de prostie" şi Marcel  Proust : "Sînt oameni pentru care fericirea este o eroare", ambele mă îndreptrăţesc să-ncep depanarea amintirilor despre relaţia mea cu EL şi lumea, şi totuşi inconştient am fost uneori mai înainte cînd eram la începuturile mele cu EL, şi-mi era tare greu, nu-L pricepeam mai deloc şi ce-nseamnă o realaţie cu EL, Creatorul, Tatăl nostru Ceresc, şi-mi venea să renunţ, dar nu aşa deodată ci încet încet, şi nu puteam.
   Ori EL nu mă lăsa, ori eu căutam să nu-L supăr oarecum, mă mai şi ambiţionam uneori că ce-ar fi de nu m-aş mai lăsa de EL, fiece o fi, şi aşa azi aşa mîine m-am obişnuit încet încet cu greutăţile urmării LUI şi acum uneori nu-s mulţumit de mine cum reacţionez la încercările LUI, ori la diferitele probleme ce apar în viaţa mea în concordanţă cu cerinţele SALE, dar continui, şi chiar de uneori mai mă opresc  să-mi revin cînd nu mai pot, nu mă las şi reiau.
   Lumea LUI e şi-n lumea noastră dar invizibilă tuturor, am început să o cam aflu încet încet, cît îmi dă voie de atunci după 57 de ani de bojbăială în necunoaşterea SA, şi-ncep să mă-ndrept cît pot, nu-s încă învăţat dar uneori vă mai expun şi vouă din cunoştinţele mele aflate-n relaţia mea cu EL, ce am voie însă, am peste 4 ani jumate de cînd  a venit în viaţa mea, era început de august, dimineaţă devreme, în acea zi, a început totul, şi nu s-a lăsat de mine deloc un timp pînă nu m-a lămurit.
   Cam după peste un an şi o lună, am aflat noutăţi despre mine confirmate şi de părinţi ca posibile, dar neştiute nici de ei pînă atunci, mi-au schimbat viaţa şi continui să mă schimb înspre EL şi lumea SA, uneori îi tare greu să pricep ce vrea de la mine, mă lasă slobod să-L aflu, înfrînare, îndreptare în comportament îmbinat cu diverse examene, unele le mai amîn nu-s competitiv imediat, dar caut şi nu mă lasă să lîncezesc, asta e , mai am de parcurs încă nu ştiu cît din ceea ce trebuie să-L urmez.

Efortul drept

   Efortul, preocuparea în gîndire, vorbe şi fapte responsabile, îs aducătoare de împlinire, bucurii, realizări pe măsura muncilor depuse, nu nemunca, trîndăveala, lenea, chiulul, fuga de răspundere, şmecheria mai nou, învîrteala, fentarea muncilor cinstite şi înhămarea la excrocherii nedemne de omul creat de EL, ce-s surse de nesiguranţă, boli, foamete, pedepse din partea SA, ce nu iartă nedrepţii, niciodată.
   Pentru a te îndrepta e musai să te mişti înspre preocupări aducătoare de beneficii cinstite, adevărate, drepte cerute de EL, fără să-L eviţi că te costă pînă la urmă mult mai mult pe tine şi familia ta, chiar totul pentru îndreptarea corectă şi mai puţin rău şi urît înfăptuit în trăirile cotidiene, şi uneori atenţionările SALE ne luate-n seamă la timp, ori ne pricepute fiind străin de EL şi Lumea SA, plăteşti de te-doaie, de nu te trezeşti.
   Nicolae Steinhardt : "De fapt chiar pentru cei mai  buni virtutea presupune voinţă şi efort. Adevărul este că dintre obligaţiile civilizaţiei nici una nu e plăcută şi nu vine de la sine. Dulce e trîndăveala nu munca. Toate gesturile vieţii zilnice, începînd cu întreţinerea curăţeniei corpului, conţin strădanie". Henri Messis :"Renunţarea şi lenea sînt monotone. Efortul e creator de noutăţi interesante. Răul e banal şi dezordinea, excepţionale sînt lucrurile bune, însuşirile alese". 
   Civilizaţia presupune eforturi de urmat, perfecţionarea continuă în funcţie de gradul atins şi menţinerea în limitele onorabilitării cerute de regulile ei drastice uneori şi obligatorii pentru componenţii ei, totul e prin muncă, efort susţinut cinstit mai ales moral şi de se poate şi respectîndu-L e desăvîrşirea umană cerută de EL lumii, în concordanţă cu legile naturii înconjurătoare .

Dăruit

   Fiinţe rare, dăruite celorlalţi, uimit te zgîieşti ne venindu-ţi a crede ochilor, dar există cu adevărat oameni în toată firea cu simţul datoriei mai presus de autoconservarea insinctuală, dîndu-se pe ei  pentru binele celorlalţi, altruişti, binevoitori, săritori la nevoie, voluntari, naivi în fruntea acţiunilor de amploare pentru salvări grele, mobilizînd nevoi ce reuşesc cînd nu-s speranţe pentru izbînda frumosului, îndreptării celor nedrepte.
   Nicolae Steinhardt : "...Gentileţea şi fineţea funcţionau-aş spune mai bine: clocoteau-la un nivel de intensitate atît de neasemuit încît trecea prin viaţă înconjurată de un nimb de farmec, dulceaţă, bunătate, drăgălăşenie şi altruism, cum numai la marii sfinţi şi la unii pustnici se întîmplă a fi. Era înzestrată de Dumnezeu în care nu credea pe căile obişnuite, dar de care se apropia pe căi de bună seamă necunoscute nouă, şi în darul facerii de miracole
    ...Era mereu gata, la orice oră din zi  şi din noapte...pentru a fi de folos". Cunosc pe unul cea fost cam aşa, şi-L pregăteşte cred iar cumva.

Grija

   În timpul acţiunii fiind mai apucat uneori, se-ntîmplă să nu judeci corect şi luat de valul faptelor zorite greşeşti şi-ţi pare rău, dar nu mai poţi face nimic, fapta-i comisă greşit şi tragi consecinţele, asta-i teoretic ca un exerciţiu de învăţare cu înfrînarea ta necesară în orice făptuire care doreşti să n-o ratezi, mai bine cu capul subsuoară decît să ţi-l pierzi cumva.
   Oameni sîntem şi nu maşini programate, cu toate că e ceva de adăugat şi aici, sîntem fiinţe programate de EL în vieţuirea noastră pe pămînt şi puse în diferite situaţii care mai de care mai alambicată să trăim dîndu-ne mai mereu examenul existenţei în faţa SA nevăzută de noi, dar EL ne vede şi anticipează acţiunite noastre mereu şi nu intervine pedepsindu-ne mereu ci ne mai rabdă, poate ne vom reveni, corectîndu-ne singuri spre bine.
   Că de asta ne-o dat gîndire-logică-raţională spirit pătrunzător, intuiţie şi uneori şi spirit de conservare, şi autoapărare oarecum instinctual şi mai e şi inconştientul ce ne dublează uneori trăirile involuntar conservîndu-ne sub alte influienţe acţiunea fiinţei inerte dar totuşi încă vii, pentru că EL e numai şi numai al celor vii şi-I apără cumva.
   Nicolae Steinhardt : "Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom împlini săptămîna viitoare, luna viitoare, ducînd-o cu zăhărelul, cu vorba, cu preşul".
   Să răbdăm a ne porni în acţiuni pripite, şi ştiindu-ne de acţiune, mai bine cu încetinitorul fără grabă, că-i tare uşor a greşi în faţa lumii şi a LUI, mai bine cu programări în termene lungi fără grabă, pe-ndelete, luptîndu-te cu tine însuşi, de-i nevoie pentru a izbîndi fără grijă.

Îndreptare

   Ceva extraordinar, adineauri cînd îI mulţumeam, am primit vestea că-l nedreptăţesc pe Isus, da şi e adevărat că pentru Isus de 1686 de ani se fac eforturi bune oarecum din partea oamenilor spre al ridica nu la rang de dumnezeu, cred că nu-i posibil ci ceva acolo în bine, un evreu a cărui oseminte împreună cu toată a sa familie au fost identificate, dîndui-se şi aşa o prea mare importanţă unui oarecare.
   Morţilor le sîntem datori adevărul şi atît, şi de-i ridică-n rang "acolo" amintirile bune, se poate, ori despre Isus poveştile-s minciuni ce-L pun pe EL într-o oarecare mincinoasă umbră de 1686 de ani, şi nu-i bine că încă şi mai contunuă încă prostia încăpăţinată, dar totuşi trecînd peste astea ce nu-s corecte, în "fondul" lui Isus i s-o fi  adunat destulă dorinţă de bine şi încredere cel ridică nuţel şi asta e o preocupare străină de lumea oamenilor ci-L priveşte doar pe EL, consider eu acum.
   Osemintele lui Isus nu s-au "ostenit" ca-n cazul sfinţilor să iasă în "evidenţă", mai mult nu au miresme plăcute în simţire-s normale ca-n normalitatea anonimă cuvenită oricui, dar prin neadevăruri i s-au pus în cîrcă ca fiind un ideal zeu pentru oameni, cel zugrăvesc în dorinţe şi clişeie ce ar dori lumea unora să-l reprezinte divinitatea, da întradevăr ideile-s bune în general şi de luat ca atare fără să omitem însă adevărul : nu a existat Isus decît ca om cîndva, un oarecare şi numai Dumnezeu Adevărat Tatăl nostru  ştie ce e de făcut în cazul lui Isus, noi nu, I-am făcut şi aşa destul rău, crezînd într-o minciună 1686 de ani, şi numai în EL, ar fi trebuit să credem, cum ar fi fost drept!
   Şi eu voi căuta întotdeauna să-L urmez cum doreşte EL şi numai EL şi de greşesc EL mă va îndruma ori pedepsi de nu-nţeleg să mă-ndrept.

Rîndul

   Duminică 12.06.2011.ora21.11 înainte de ora 20. pe Radio Actualităţi invitată Corina Chiriac şi George Stanca aduce aminte de suferinţele actualului antrenor de la Tulcea, Cristian Dulca, cancerul, pedeapsă de la EL şi cu EL şi numai cu EL personal şi intim preocupat Cristian să ia legătira neîntîrziat, cu EL, Creatorul, Dumnezeu Tatăl Nostru din CERURI, Unicul al viilor. 
   Fire tare şi luptător şi i se doreşte însănătoşire grabnică, amintidu-se cîteva succese ale unor vedete în lupta cu asemenea pedepse aLE SALE, nu cu trecerea pragului SĂU în a-L cunoaşte, deci nu se caută înlăturarea cauzelor, lipsa de comunicare intimă cu EL şi îndreptarea, ci efectele, consecinţele ne luării LUI în seamă, şi plătim  mai toţi, cam la hurtă cănd ne vine "rîndul".
   Dar să luăm din timp legătura cu EL,dar e bine şi cînd ne atrage deja atenţia astfel EL, fiecare în intimitatea noastră fără intermediari ci singuri singurei şi ne va îndruma, numai să doreşti, a-L afla şi vei reuşi, numai să vrei, totul e să nu te laşi copleşit de gîndul neputinţei în faţa Divinităţii Însăşi, şi să-ndrăzneşti contunuu, cu curaj şi să nu te laşi orice ar fi, sigur vei izbindi, EL te va încuraja şi te ajută de-I ceri corect, adevătat şi consecvent întruna.
   Toţi sîntem recuperabili pentru viaţă, dar trebuie să-L abordăm cumva, cum ne vine în cap, bine ar fi fără idei preconcepute, ci simplu în gînd cu EL şi numai cu EL, Tatăl nostru din CER, pentru început cerei ce te preocupă, şi vei reuşi, dar ulterior nu-L uita, ci continuă-ţi legătura cu EL în gînd numai în gînd, măcar din cînd în cînd, preferabil ar fi cît mai des şi oriunde doreşti nu contează locul, ora şi timpul alocat LUI, numai să fii sincer şi preocupat cu EL în gînd, vei simţi ce-ţi cere şi nu-L uita orice ar fi, pentru că te poate pedepsi pentru că-L ignori din nou, oricine ai fi îI sîntem toţi datori oricum, de la început pînă la sfîrşit şi le ştie numai şi numai EL pe amîndouă şi restul.

Regionalizarea

   Acum la noi e mare febra regionalizării ţării, urgent pe criterii europene şi cîte şi mai cîte strîmbe şi sub interesul naţional se zice în mass media asta pestriţă şi încă neştiutoare şi neîndreptată, dar nimeni nu-L ia în calcul pe EL, ce se pregăteşte a ne vizita, dar ne va pregăti, şi să ne-ndreptăm socio-cultural cum doreşte EL, respectîndu-L.
   Şi atunci nu ne va mai trebui criterii de separare ci de a-L urma, unire-n a-L întîmpina, actuala globalizare mass media îI va servi şi LUI pentru a fi cunoscut cînd va fi momentul ales de EL, şi numai atunci să fim calmi în a-L şti afla corect pe CEL ce nu L-am respectat de cînd e lumea noastră şi din ce în ce mai nedreaptă se face, înstrăinîndu-ne de Lumea LUI, Dumnezeu, Creatorul, Tatăl nostru CERESC.

Uneori

   Da poate apar ulterior nepotriviri, nesimţite atunci în focul iubirii dătătoare de mari speranţe, orbiţi de o flacără ce ne arde consumîndu-ne foarte intim, şi-n drastice luări de poziţie să ne trezim însinguraţi şi reci, atunci, toate-s între cei doi şi EL să medieze îndrumîndu-vă şi urmaţi-L, de nu-L mai simţi- ŢI, însinguraţi-vă, respectîndu-vă reciproc şi căuta-ŢI-L în voi un timp.
    Pînă-L aflaţi, şi vă veţi regăsi de va dori EL, deci fiţi cu mare băgare de seamă în această intreprindere, care-i aşa de gingaşă şi greu de întocmit cam de cînd e lumea, aşa că numai cu EL, de vrea să vă medieze, urmîndu-L altfel nu-i cale, orice improvizaţie e pierdere de timp şi fiinţă ce-I de la EL pornire şi nu vă bate-ţi joc de corpul-templul sufletului de la EL.
    Porniri sînt dar trebuie domolite, şi de vrea şi EL te-ajută în strunirea animalului din tine, ori te dă pierzaniei ca o pedeapsă ce o ai de dus, şi uneori te mai regăseşti şi cu EL îţi refaci existenţa normală şi încă e posibil să te-ndrepţi urmîndu-L ca şi cînd nu a fost nimic urît şi rău, totul e dat uitării din marea mărinimie a SA, şi să devii alt om ce altfel vei vieţui între oamenii încă nedrepţi ai lumii actuale.

Taină

   Taina LUI ne înconjuară mai permanent cînd sîntem soţi sinceri în faţa LUI, adică credincioşi unul faţă de altul orice ar fi, nu contează cîte forme de unire într-o familie hotărîte de societăţile timpului, ci numai unirea-n faţa SA contează şi să fie respectată pentru că EL o ocroteşte de se vrea de către cei doi cu respectarea cerinţelor LUI cunoscute încă din vechime.
   Deci nu contează în faţa căror organe ale timpului vă legaţi însoţitea ce-i pe viaţă, contează voi doi în intimitatea voastră cînd hotărîţi să nu vă ştie nimeni numai voi doi cu EL ce nu-L simţi-ŢI, ori poate da?!, ar fi extraordinar!,. dar EL vă şi vede şi vă simte şi reacţiile de-s sincere, deci contează legătura în faţa SA încheiată în singurătatea voastră şi atît, restu-s baliverne, bune şi ele pentru apropiaţi şi oarecum pentru morala societăţii .
   Să nu care cumva să-I încălcaţi ordinea în privinţa însoţirilor date de EL de la înfiinţarea lumii oamenilor, că-i grav şi pedepsele-s pe măsură, şi-s de evitat şi îndreptat chiar şi cu orice greutăţi, ce-s pedepse de dus pînă-s epuizate şi devii curat în faţa SA, deci aceste noi boli dintre oameni să fie eradicate şi să fim curaţi, semănîndu-I, cît ne e-n puterile noastre date de EL la facere. 
   "Soţii, nici nu ştiu de ce taine adînci sînt înconjuraţi şi ce taine adînci exprimă cînd venind el casă de la lucru el îi spune ei : ce frumoasă eşti în astă seară, ori ea îi spune lui : te aşteptam, dragul meu, ai întîrziat" (Catehismul episcopilor catolici olandezi).
   Să-I urmăm îndrumarea : deţineţi templele sufletelor de la EL, şi respectaţi-Le curate, ca să vă fie bine vouă şi urmaşilor, sînteţi hărăziţi rodirii nu o împiedicaţi ci supuneţi-vă la ce hotăreşte EL între voi să rodească fructul dăruirii neîmpiedicîndu-l niciodată pentru că EL vă ajută de-I cereţi cu credinţă, respectîndu-L,de altfel, odată porniţi în această intreprindere sînteţi programaţi să conlucraţi în bine, nu vă împotriviţi că-i grea greşeală.

Şi nu putem

   Izolarea într-o existenţă paralelă faţă de lumea noastră e cam curioasă dar posibilă greu şi cu sacrificii ce unele-s uşoare cînd devii altul, altele le-nveţi din mersul aflării LUI, urmîndu-L, "singurul mijloc de a  vorbi corect, pe de-a-ntregul, este, la urma urmei, de a trăi corect" (Brice Parain) : "...la a face cît mai puţin rău cu putinţă, a minţi cît mai puţin cu putinţă, a merge pînă la capătul făgăduinţelor noastre, a fi- ce mai la deal la vale- niţeluş sfinţi"
   E o luptă continuă în tine şi nu numai cu tine, o repoziţionare, regîndire a orice e nou, şi slavă Domnului este mai permanent, poţi oricînd să te cam laşi şi să te izolezi cam total de lume, dar vei fi privit ca un străin între oameni şi nu cred că-i cea mai bună soluţie, aşa că o duci cum poţi adaptarea ta cu EL şi-n lume concomitent fiind oarecum.

Putem

   Ne putem comporta în trăirile noastre în bucurie, fericire ca şi cînd sîntem singuri pe lume, beţi de fericire şi să nu-i vedem pe ceilalţi, ca şi cînd n-ar fi, sîntem în lumi diferite, ei în lumea răului, urîtului şi nedreptăţii biruitoare iar noi simţindu-ne neatinşi de ale lor hizenii, îL aveam doar pe EL şi ni-I de-ajuns în împlinirea vieţii, e altfel.
   Nicolae Steinhardt : "Măcar atît avem dreptul pe acest pămînt, să nu ne sinchisim, cînd sîntem fericiţi,  de părerea celorlalţi", trăim doar în alte lumi diferite şi nu ne ştim încă, mai ales noi pe a lor să nu o mai retrăim.
   Putem fi categorisiţi fudui, nu fericiţi, egoişti nu îndreptăţi-ţi la succesul binelui şi frumosului realizat prin noi cu noi şi EL, vom fi invidiaţi şi-nvinuiţi de tot ce e mai rău şi urît ce li se întîmplă poate şi-n preajma noastră, crezînd în cel mai bun caz că sîntem nişte aiuriţi de ne-nţeles pentru lumea lor nedreaptă şi neorganizată în bine, frumos şi adevăr.

John Milton

   Nicolae Steinhardt : "Milton este exemplul viu al artei pătimaşe şi luptătoare, şi argumentul irezistibil împotriva opiniei conform căreia arta adevărată nu poate lua fiinţă decît în condiţii de retracţie a scriitorului din faţa celor lumeşti", nu e tocmai aşa şi N.S. sigur ştia că-n acea foarte tulbure perioadă în Anglia, Oliver Cromwell şi ministrul său John Milton ca şi alţii împreună cu ei au dus o luptă grea şi continuă.
   Pe mai multe fronturi interne mai ales pentru o dominaţie cam imprecisă a credinţei în EL în dauna creştinismului apusean, asta pe plan spiritual şi o politică în afara regalităţii şi o totală slujire corectă a poporului însuşi, dar ne-nţeles atunci şi-n van au ţinut stindardul adevărului şi deptăţii civice ridicat cu mari sacrificii, recunoscute foarte foarte tîrziu ca şi acum în Anglia curăţenia acelei perioade puritane.
   Cînd cinstea mult dorită e un lucru firesc păstrată cu greu, ci chiar hulită un timp şi după ce nu  mai e, e cam căutată de unde nu-i, plecînd iniţiatorul Oliver Cromwell cu toate că-L slujea dar prea mult sînge a curs şi LUI asta nu-I place nici la mai apropiaţii SĂI, astfel că John Milton un vajnic politico-intelectual, marele poiet englez de versuri albe, elogiat după dispariţie însă.
   A avut de tras aprige trăiri şi cruntă viaţă, stigmatizat de slujirea dreptăţii şi adevărului LUI, într-o perioadă nepotrivită ca şi acum de altfel, de ar fi să fie respectul LUI în loc de rău, urît şi nedreptate, cam tot aşa ar fi primit şi nedorit cum E, ca şi atunci în urmă cu trei veacuri în alte zări.

Lumi

   Poporul de rînd, masele, mulţimea se antrenează  în acţiuni negîndite ci sugerate de instincte animalice, porniri nejudecate cu forţă nelimitată şi-n avînt de ne oprit, nu e nimeni omeneşte în stare să i se opună decît tot  aşa numeric popor de rînd, mulţime. Ca un tăvăluc haotic şi multi-direcţional, fără cap şi coadă ci un puhoi mizerabil, hîd, aharhic în gîndire, vorbe şi fapte cu mii de mii de dorinţe cînd e ne condus şi se lasă lesne condus de anumiţi interesaţi dezaxaţi umani,ce ştiu să o ia, dictatori în devenire rapidă.
   Gustave Le Bon : "Masa e impulsivă, credulă, se lasă sugestionată, are inteligenţă redusă la nivelul cel mai de jos al componenţilor ei, e stăpînită nu de viaţa cerebrară, ci de cea medulară, de inconştient, şi reuşeşte să egalizeze la nivelul primitivului atît savantul, cît şi prostimea. E exagerată, simplistă, excesivă, servilă şi intolerantă, revoluţionară şi retrogradă, mobilă, nu raţionează, are o imaginaţie care atinge mitul, crede în cuvinte, independent de înţelesul lor, e prada sigură a unor indivizi care, prin însuşiri comune cu ale ei, în formele sale extreme, o pot stăpîni şi încînta".
   Dezlănţuitele lumi dau îndărăt chiar ani şi ani din progresul uman din acel moment istoric şi ne înstrăinează de idealurile SALE, pentru perspectiva noastră umană programată de EL, pentru că sîntem prevăzuţi a evolua, programaţi să devenim în bine, frumos, şi-n respect reciproc cu EL şi Lumea Sa, ca de la creaţie la Creator UNIC Dumnezeu şi omenirea de pe Terra SA.
    Doar EL şi Lumea  Sa cînd vor veni doresc masele să-L aştepte pentru a le îndruma cum va considera EL şi numai EL, CEL Adevărat.
 

Adevărul LUI

   Cînd ne luăm după suflet, eul nostru sincer, adevărurile curate adînci, pure ce ne călăuzesc pot fi idolii noştri sinceri, fermi, dar nu au nimic în comun cu adevărul suprem ce-I dincolo de noi toţi indiferent de existenţă şi-I aparţine numai LUI şi Lumii LUI, nu orice sinceritate trebuie neapărat să fie şi adevărată, instinctele curate ale fiinţei nu-s corecte de nu-s filtrate de CEVA exterior trăirilor noastre.
    Un ŢEL exterior nouă, existenţei noastre de pe pămînt e salvarea adevărată, nu închipuirile sincere, instinctuale ce ni se par adevărate din imaginaţia sinceră ce ne face să ne pierdem unitatea fiinţei noastre amăgindu-ne. Acel adevăr exterior fiinţei noastre E EL şi Lumea LUI şi nu cutezăm a ne măcar gîndi să ne amestecăm în acea LUME şi regulile EI nepricepute de nici un om încă, dar cu multe încercări false în trecut şi azi continuate de nedrepţii lumii.
   "Mai bine ascultaţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau de instinctele tale"(Nicolae Steinhardt) : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare.Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiească cu altele mai bune. Sinceritatea mai are alt inconvenient capital: ne duce către o pluralitate amăgitoare. Odată ce ne lăsăm pradă instinctelor şi nu mai admitem o regulă, unitatea fiinţei noastre piere. În fiecare zi, în fiece clipă, sufletul nostru e altul. Numai ideia datoriei alcătuieşte o axă centrală care strînge aspiraţiile noastre contrare într-un mănunchi unitar. Adevărul trebuie să rămîe o noţiune exterioară minţii noastre".
   Trebuie de avem trecere să-nvăţăm a-L respecta, de nu să-i urmăm pe cei ce-L ştiu sincer nu după false amăgiri străine de credinţa în EL şi nerespectîndu-L ci numai mimînd respectul SĂU. Deci îndreptarea e necesară de sus pînă jos şi de la stînga la dreapta, în toate existenţele umane posibile din lumea de azi de pe întreg pămîntul SĂU.

Alţii

   Căutătorul de adevăr şi dreptate e un străin printre voi, nu-l înţelege-ţi, e de prisos în lumea voastră nedreaptă pentru el, şi dreaptă pentru voi, nu ne potrivim în gîndire, vorbe şi fapte, sîntem în cotradicţie totală, în rătăcire, o fi firească această stare de fapt oare? "să cauţi dreptatea este o muncă ostenitoare; cine i se dedă nu poate oferi un spectacol încîntător" (George Duhamel).
   Un pretenţios, un nemulţumit cu ce i se oferă, cu ce se ştie, aşa strîmb cum e, va-ţi obişnuit de milenii şi generaţii nenumărate şi vi se pare corect, adevărat, demn, a fi contra LUI, dar EL E în CER şi noi pe pămînt de cînd ne ştim tot aşa distanţaţi în timp şi spaţiu, nu-L ştiţi, nu-L respectaţi decît uneori la grămadă cu falşii voştri dumnezei, ce chiar de nu-s buni îs ai voştri şi va-ţi obişnuit cu ei aşa cum sînt au trecut examenul timpului, EL vi i-a lăsat oarecum şi va-ţi obişnuit cu ei .
   Vă faceţi de cap ce dacă vă pedepseşte, va-ţi obişnuit şi cu suferinţele, toate fac parte din viaţa voastră, mai mult va-ţi şi creat apărări diverse contra bolilor şi altor calamităţi cu care vă pedepsesc EL la grămadă ori individual, nu-L pricepeţi încă, E încă departe de înţelegerea voastră firească, sînteţi prea nedrepţi în gînduri, vorbe şi fapte pentru a vi-L apropia oarecum măcar.
   Nu-L crede-ţi lîngă voi şi cu voi dintotdeauna şi pentru totdeauna, ci-L ştiţi undeva departe şi chiar de vă pedepseşte consideraţi că aşa e dat de la natură, nu-s pedepsele SALE pentru îndreptarea şi trezirea voastră, ci destinul, întîmplarea, ceasul rău , nu-L pricepeţi în ruptul capului încă.
   Aveţi religiile voastre străine de EL în mare parte, cu toate că EL E numai a-L viilor şi voi sînteţi mai mereu ancoraţi înspre moarte conform zicerilor religioase vouă, şi lumea de apoi, ceva ce nu ştiţi defel dar cu speranţe deşarte vă-mpuiaţi mintea şi o ţineţi morţiş chiar de EL sigur nu-I cum vreţi voi şi Lumea LUI E  alta nu cum vă imaginaţi voi, şi va veni luîndu-vă pe nepregătite după cum văd că nu pricepeţi nimic şi nu vă-ndreptaţi şi nu-L respectaţi, bine ar fi să mă-nşel.

Zăbava

    EL are aşteptări deosebite de la noi, pentru a înainta în cunoaştere în toate domeniile vieţii, unele încă nedesluşite de omenire, "trecerea timpului nu înseamnă întotdeauna progres" (Auguste Comte).
   Ne pierdem vremea degeaba unele societăţi chiar bine închegate, pentru că sîntem nedrepţi, urmăm răul şi urîtul să-l desăvîrşim oarecum, fiind intoleranţi în gînduri, vorbe şi mai ales în fapte dezonorante pentru umanitatea actuală, şi în loc să progresăm regresăm şi asta se-ntîmplă de un timp, parcă am fi pironiţi în progresul limitat în care ne complacem, bineînţeles cu avîntul firesc în unele domenii ce le ştim dar nu-i suficient.
    De ne-am putea îndrepta niţel în general în lume şi să fim mai umani, drepţi, corecţi între noi, aşa morali, altfel ar merge treburile-n lume, şi să nu ne pizmuim reciproc, căutînd cei buni să-nveţe pe cei rămaşi de căruţă prin exemplul propriu, unii au făcut şi astfel cîndva, dar acum?
   "Nu se numeşte obiectivitate indulgenţa"(Andre Suares) : "Împinsă prea departe, imparţialitatea sfîrşeşte prin a contrazice logica".
   Şi cel mai grav, se-ntîmpă multe  nedreptăţi din cauză că mass media e condusă Iresponsabil, parcă anume în răspărul normalului uman, spre îndărăt, urîtul şi răul nefiresc, de ce nimeni nu ia măsuri de îndreptare a acestei racile moderne şi hîde, de ce numai pentru nedreptate e loc în ştirile lumii, ăsta-i viitorul ? Treziţi-vă oameni de mai sînteţi oameni nu maimuţe !

Neunitar

   Lipsa unităţii fiinţei e ceva întîlnit mai mereu între oamenii de azi şi dintotdeauna de mai sus ori mai jos în societatea umană, desăvîrşiţi în înguste specializări şi cu lacune în comportamentul social normal, firesc, deci fără un fir unitar în gîndire, vorbe şi fapte mai ales, apucat, animalic în unele acţiuni nefireşti, trăind intens unele perioade, stagnînd în altele, lenevind fără un scop final.
   Fără un ţel decît pentru scurte perioade şi intense trăiri, dar cu dezamăgitoare salturi în josul social, familiar, uman în general, "pur şi simplu un om dintr-aceia cum  le vine greu multora să creadă că există, pentru că nu e decît un ansamblu de calităţi şi defecte, dozate neprevăzut, nesimetric,...deci un complex fără un fir condurător? Pentru un astfel de om, conştient de limitele, imperfecţiunile şi contradicţiile sale, încape numai o resemnare demnă şi muncă...zice Hippolyte Taine : de sinucidere lentă şi înţeleptă. Mai încape  şi mulţumirea patimilor, prea puţin importantă sau satisfăcătoare cale de împlinire. Un înţelept? Nu, desigur. o repetăm, un om, adică aceea din fiinţele create căreia unitatea e ultima trăsătură ce i se poate atribui ca specifică"(Nicolae Steinhardt).
   De l-ar fi atins credinţa oricum cu adevărat şi s-ar fi prins de el, l-ar fi îndreptat şi alte trăiri urmau în viaţa sa cu un final firesc, uman, demn măcar, de nu deosebit de bun şi de urmat şi de alţii de se pot afirma ca un el oarecare îndreptat şi ne trecut cu vederea de EL, evident.

Ştiinţa

   Da e nevoie de a-L cunoaşte, de vrem să-L urmăm şi-n ştiinţă, să ne dea voie să-L urmăm şi-n ştiinţă, pentru că am rămas de căruţă în cunoaşterea noastră încă limitată mult faţă de Lumea LUI, nu-s aiureli, da, să-L urmăm şi-n ştiimţă, EL şi Lumea LUI au deschidere în TOATE, dacă ne-au creat şi pe noi şi lumea înconjurătoare, ne şi asistă ferm şi din toate  punctele de vedere ale LUI, fără să ne dăm încă seama, asta E. Şi E şi oarecum stingherit de nepăsarea noastră vizavi de EL şi Lumea LUI.
   Cred că reînodarea relaţiilor cu EL şi Lumea SA, va fi pe alte baze, mai avansate în concepţie, conform cunoştinţelor şi ale noastre în perfecţionare încă, încă sîntem priviţi de foarte de sus, pentru că ne trage înapoi nedreptatea, religiile lumii în general, şi neabordarea SA cu curajul dorit de EL, pentru a ne apropia firesc, normal, creaţia în devenire de Creatorul Desăvîrşit.
   Avem nevoie de o oarecare deschidere de drumuri în ştiinţa Sa, să-L urmăm cu preocupare sinceră, nici nu-i loc de alte abordări, după ce-L vom afla cum doreşte EL şi Lumea Sa, vom fi siliţi fiindu-I datori Tatălui Nostru, şi nu numai pentru a-L urma în salvarea noastră, vom urma nişte paşi obigatorii, cred absolut "toţi".
   Salvarea noastră, zic, pentru că I-am greşit tare şi caută să ne-ndrepte întîi în comportamentul social presîndu-ne cu diverse ameninţări şi unele straşnice pedepse, pentru trezire şi redescoperindu-L, ulterior cu EL să-l cunoaştem ferm, adevărat, Unicul şi Lumea LUI din CER-uri, Universul Său.

Zilnic

    Inocenţi, naivi în nedreptate, cu minciuna în frunte şi trufaşi nevoie mare, oare de ce Tată Ceresc, Dumnezeu adevărat, de ce e încă posibil  Doamne? şi nu intervi-I pe faţă să TE simtă că-s nesimţi-ţi cam toţi, adineauri, e cca. ora 20.30min.azi Duminică 5 06 2011 la Radio actulităţi de la Sibiu un tînăr preot cred ortodox mi-a întărit convingerea că nu cunoaşte adevărul istoriei LUI.
   I s-o fi ascuns ori nu ştiu, TU Doamne ştii şi ve-I intreveni să-ndrep-ŢI nedreptatea ce ŢI se face încă, de cei ce-ar fi în drept să ştie, dar să recunoască nedreptatea ce o practică în contra singurului Dumnezeu, da ar fi de ne conceput, să-şi dezvăluie mincuina ce o slujesc, îs nedrepţi-i la putere şi spiritual strîmb.
   Să caut să fiu înţelegător cu nedreptatea ce I se face LUI, nu prea pot, să nu spun că nu pot defel, dar asta E, mi-a transmis să mai îndur ceva timp cred, "a mai trăi la unii şi la unele, încălzită de nicăieri, floarea misterioasă a omeniei e totuşi îmbucurător" (Nicolae Steinhardt).
   Să fim toleranţi şi cu cei ce-s inocenţi în greşeli cumlite, pentru că nu-L respectă  pe EL şi-ţi urmezi un drum nedrept, trasat în urma unei minciuni de 1686 de ani în urmă, şi să nu cauţi defel să te-ndrepţi cu toate că ăsta ţi-i ţelul, aflarea adevărului despre EL, sigurul Dumnezeu adevărat, şi mulţi îL ştiu, mulţi îL aproximează, mulţi simt că urmează ceva pluteşte în aer adevărul LUI, trebuie perceput însă cu voinţă demnă.

NU

   NU-L căutaţi între morţi, EL E al viilor pentru totdeauna, şi nici reprezentaţii de dispăruţi nu frecvenţaţi, pentru că vă spurcaţi, vă necurăţaţi, şi-n faţa LUI numai curat sînteţi primit altfel NU, deci luaţi aminte de-L căutaţi, ori cu morţii, ori cu vii, Isus e cu morţii lui şi e la fel.
   Vede-ţi că-l ţine spînzurat pe cruce, ca să-L ştiţi că EL e Domnul şi nu un veşnic chinuit ce simbolic plăteşte penrtu că nu-L respectaţi pe Tatăl CEREASC, continuînd să vă închinaţi la un mort, nu există dovezi a dumnezeirii lui Isus, nici în cer nici pe pămînt, dar al morţi sale da, au găsit cercetătorii arhiologi din Istrael de 30 de ani, după publicaţiile lor.
   Orice mort chiar simbolic trebuie îngropat, EL interzice pîngărirea dispăruţilor, pentru că-s necuraţi în faţa viilor ce-L ştiu pe EL, Adevăratul al Viilor.
   Morţii cu morţii, ori nu vă place existenţa DAR de la EL, respectaţi-vă fiinţa ce-I a LUI şi nu o ponegriţi prin nedrepte gînduri, vorbe şi fapte.

Iarăşi

   El ne mai cruţă dîndu-ne ocazi rară de a nu trăi în vîltoarea evenimentelor ce au schimbat faţa lumii, ce i-au marcat pe oameni deviindu-le atenţia de la firescul, normalul vieţii tihnite ce-l merităm de-L respectăm, dar noi nu-L ştim măcar cît de cît, ci-L renegăm mai permanent şi touşi EL nu ne pedepseşte decît sporadic, nu la grămadă cum merităm nedrepţi fiindu-I.
    Nicolae Steinhardt : "Sîntem dispuşi să credem că istoria e mereu înaintea ori în înapoia noastră, că pe noi ne va cruţa. Şi au fost, cu adevărat, oameni fericiţi pentru care viaţa s-a scurs liniştită, prielnică, îngăduitoare...în trecut a fost loc pentru nenumărate tihnite existenţe...Eram scoşi de-a valma din făgaşurile noastre individuale şi ameninţaţi cu destinul colectiv".
    Ne arată cum ştie să pedepsească urît, îngrozitor, ca recent în cercul de foc al Pacificului, de nu-L respectăm, şi nu-L respectăm încă, ci-I întoarcem spatele şi a venit cu pedepsele mai aproape de noi, le simţiţi mai zilnic, aşa că treziţi-vă nedrepţilor şi să ne-ndreptăm spre o existenţă cum vrea EL, urmîndu-L cu adevărat nu mimînd în nedreptatea actuală.
   Să devenim toleranţi, cu fapte, gînduri şi vorbe bune, adevărate, costructive, demne, morale, cu gîndul cît mai mult la EL, Adevăratul Dumnezeu, Tatăl nostru CERESC, CREATORUL TUTUROR, şi mai ales aL VIILOR.

Armonia

   Ponderarea pornirilor, dorinţelor, năzuinţelor e ceva de dorit în comportarea noastră firească de se poate, ar fi bine şi frumos, şi e-n cerinţa SA către noi, "nu e nici stoic, nici epicurian. Recunoaşte drepturile trupului, dar şi ale sufletului. Ale naturii, dar şi ale raţiunii. Între toate caută armonia, echilibrul"(Michel de Montaigne).
   Necesitate a vieţuirii programate de EL pentru noi pe pămînt, echilibrul, necesită mai întîi dreaptă chibzuinţă, liniştire, împăcare cu ce şi cine eşti, cu sinele cum o fi, urmînd să gîndeşti ce-i de făcut, o înfrînare sub o  atentă autocontrolare în toate direcţiile necesare vieţuirii corecte cît o poţi suporta deocamdată, ulterior de continuat îndreptarea pînă obţii armonia între porniri şi raţiune, morala ca şi credinţa.
   Să nu avem nici căderi şi nici abureli cu nerealizabile idealuri improprii lumii noastre actuale, deci simţirea corectă a nevoilor fireşti, normale fără exagerări ce le ştim că nu-s bune şi nici pentru alţii mai ales.
   Înălţarea spirituală şi cu EL şi-n ştiinţa nevoilor terestre ce EL din raţiuni cam nerespectîndu-L ni le-a întîrziat cam mult şi acum trebuie să tragem tare pentru a ajunge din urmă rămînerea  noastră faţă de programarea LUI în tema cunoaşterii ştiinţifice a lumii noastre umane pe pămîntul SĂU.

Tatăl nostru

   Azi Duminică 5.06.2011 la radio Lumina Credinţei, s-a reamintit că trebuie să ne procurăm pe lîngă Biblia şi cărţi de rugăciuni şi cîte şi mai cîte pentru îndoctrinarea nedreaptă şi îndepărtarea de EL, EL ne pretinde să-L abordăm în gînd şi numai în gînd fiecare singuri singurei cu EL şi noi în intimitatea eului nostru fără a-i urma pe alţii ce din lipsă de ocupaţi au scris cîte şi mai cîte în ale nedreptei lor religii, îndepărtîndu-se de EL.
   Deci cu gîndurile personale să I le expunem cum ne pricepem cum ne vin la îndemînă, EL ne aşteaptă şi ne ştie pe fiecare de multe generaţii şi are aşteptări diferite, să nu I le înrăutăţim ci să le înbunătăţim continuu, deci să nu-I venim cu prefabricate mulţumiri şi rugăminţi ce nu ne reprezintă, ci să ne căznim a fi noi înşine în faţa LUI, cît mai simplu şi firesc nu vă complicaţi inutil zicerea către EL, pentru că încă nu-L ştim, şi toţi ne-ncurcă a-L cunoaşte încă.
   Viaţa veşnică, o gogoriţă din minţi nedrepte duse cu sorcova. Duceţi-vă viaţa asta normal, împlinită fără pedepse voi şi ai voştri, bucurîndu-vă de fiecare clipă din ea, rodiţ-o bine şi frumos îndreptaţi creativ şi veţi îmbătrîni frumos şi sătui de zile în comuniune cu EL, veţi şti trecerea şi vă veţi urma traseul de EL povăţuit, în mulţumire, bucurie şi EL cu voi alături îL veţi şti. Ce vreţi mai mult, e maximul programat de EL omului  în existenţă
   Ştiu e greu, nu sînte-ţi pregătiţi încă, nu L-aţi ştiut cum vrea EL ci cum vi s-o părut vouă, după ureche, după cîţi nedrepţi ce se bagă singuri în seamă, şi-I tare nemulţumit de lumea creată de EL şi dusă-n rele şi urîte cîte-ncape şi peste, dar e loc acu de îndreptarea spre EL şi să nu-I mai greşiţi, ci să-L căutaţi în gînd în voi şi să-L urmaţi după cum vă va transmite fără grabă şi zăbavă.

EL

   EL, Dumnezeu Creatorul, Tatăl nostru din CER, nu ne-a părăsit ci ne-a aşteptat să ne facem de cap de multe milenii şi încă sîntem nedrepţi în a-L reaspecta, de 1686 de ani ne-am mai creat şi o paparudă Isus ce nedrepţii iL interpun LUI, şi ne ponegresc încă vagile amintiri despre EL ce încă mai persistă ici şi colo în lumea oamenilor încă drepţi.
   LUI îi datorăm totul, absolut totul, pentru că EL E  TOTUL,şi nu trebuie să-L căutăm decît în noi şi lîngă noi dintotdeauna pentru totdeauna, Creatorul Văzutelor şi Nevăzutelor, nedrepţii să se-ndrepte şi să ne lase în pace să-L căutăm  şi aflîndu-L să-L urmăm nestingheriţi de ei neobrăzaţii lumii ce nu-L doresc nici pentru ei nici pentru noi, să înceteze a ne mai împiedica a-L şti cum trebuie şi doreşte EL pentru noi să fie şi să-I fim.
   Lumea LUI e a Frumosului, binelui, a tuturor celor vii, craţiei desăvîrşite în bine şi frumos, lumea necurată a morţilor EL ne-nvaţă să o evităm, nu să-i închinăm ca-n aceste religii nedrepte la cîţi decedaţi iluştri nevoie mare, EL e numai aL viilor şi ne aşteaptă să ne desăvîrşim în bine şi frumos viaţa ce ne-a dat-o n-dar alături numai de EL şi Lumea SA .

Viilor

   Sîntem de la începuturile noastre instruiţi de apropiaţi în ale pedepselor, pregătiţi să suferim şi chiar pentru moarte, deci complet greşit, EL E aL viilor, e pentru viaţă, Creatorul, şi noi nu-L urmăm o luăm pe arătură de la început existenţei noastre, însemnele suferinţei ni le alegem şi ni se servesc ca simboluri, urîte, rele, nedrepte ne îndreptrăm de cînd ne naştem spre cimitir, în loc să-L urmăm pe CEL VIU.
   Ducem o existenţă urîtă, nedemnă de un om cu gîndire şi spirit de la EL, cu viaţă şi viaţă în viaţă de la EL, trebuie să căutăm să ne-ndreptăm măcar cît de cît, poate nu putem radical  deodată dar să începem să ne rupem de l-a chemarea nedreaptă a morţii preconizată de toţi aşa zişii slujitori ai religiilor cam toate nedrepte şi cu spatele la EL, nu cu faţa şi să-L respecte cum ar fi drept.
    Deci sîntem pregătiţi a-I greşi cît trăim pe plantea SA, şi EL s-a-nvoit a acceptat să ne pedepsească, dacă asta ne place, în loc să fim pregătiţi să-L cunoaştem, şi să-L respectăm şi să ne bucurăm de viaţa dăruită de EL nouă semenii LUI, se pare că se dorea părăsirea noastră de cărte EL, creindu-ne idoli falşi, aiureli de bezmetici, înrăiţi şi nedrepţi.