Ajutorul

   Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că putem oricînd obţine orice fără nici un  efort ; nu,  putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobîndim prin mijloace comune. Acesta e şi tîlcul proverbului : Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă".
   Dacă te ajută, îţi bagi singur în traistă, doar nu vrei mură-n gură, trebuie puţin respect LUI, eu L-am primit ajutorul SĂU, şi-L primesc cînd am nevoie în anumite limite, chiar şi de mai multe ori pe zi, de-i nevoie, nu-i asta problema, problema e dacă meriţi şi dacă şi de ce nu-l primeşti ajutorul SĂU, fiindcă nu te-ndrepţi moral normal, firesc cu bun-simţ, şi suplimentar de vrei mai mult să-L apropii, respectă-L cum vrea EL, în orice condiţii.
   De-L şi crezi pe lîngă respect ai şi celelalte trăiri care religiile le numesc cum se pricep mai alambicat posibil îndepărtînd poporul de la EL, pentru că însăşi ei nu- L respectă, ci-L aproximează fiind nedrepţi în faţa SA. şi plătesc ca oricine prin pedepsele LUI, ce le suferă, dar nu se-ndreaptă ci zac în încăpăţinatea nedreaptă de mii de ani, e vai de ei cît îs de neştiutori, neputincioşi cel puţin şi strîmbi croiţi, săracii clerici de pretutindeni.

Din nou

   Marcel  Jouhandeau : "Dumnezeu este o relaţie, cea mai frumoasă relaţie, de care nu se poate să voieşti a te lipsi  fără  a da dovadă de prostie" şi Marcel  Proust : "Sînt oameni pentru care fericirea este o eroare", ambele mă îndreptrăţesc să-ncep depanarea amintirilor despre relaţia mea cu EL şi lumea, şi totuşi inconştient am fost uneori mai înainte cînd eram la începuturile mele cu EL, şi-mi era tare greu, nu-L pricepeam mai deloc şi ce-nseamnă o realaţie cu EL, Creatorul, Tatăl nostru Ceresc, şi-mi venea să renunţ, dar nu aşa deodată ci încet încet, şi nu puteam.
   Ori EL nu mă lăsa, ori eu căutam să nu-L supăr oarecum, mă mai şi ambiţionam uneori că ce-ar fi de nu m-aş mai lăsa de EL, fiece o fi, şi aşa azi aşa mîine m-am obişnuit încet încet cu greutăţile urmării LUI şi acum uneori nu-s mulţumit de mine cum reacţionez la încercările LUI, ori la diferitele probleme ce apar în viaţa mea în concordanţă cu cerinţele SALE, dar continui, şi chiar de uneori mai mă opresc  să-mi revin cînd nu mai pot, nu mă las şi reiau.
   Lumea LUI e şi-n lumea noastră dar invizibilă tuturor, am început să o cam aflu încet încet, cît îmi dă voie de atunci după 57 de ani de bojbăială în necunoaşterea SA, şi-ncep să mă-ndrept cît pot, nu-s încă învăţat dar uneori vă mai expun şi vouă din cunoştinţele mele aflate-n relaţia mea cu EL, ce am voie însă, am peste 4 ani jumate de cînd  a venit în viaţa mea, era început de august, dimineaţă devreme, în acea zi, a început totul, şi nu s-a lăsat de mine deloc un timp pînă nu m-a lămurit.
   Cam după peste un an şi o lună, am aflat noutăţi despre mine confirmate şi de părinţi ca posibile, dar neştiute nici de ei pînă atunci, mi-au schimbat viaţa şi continui să mă schimb înspre EL şi lumea SA, uneori îi tare greu să pricep ce vrea de la mine, mă lasă slobod să-L aflu, înfrînare, îndreptare în comportament îmbinat cu diverse examene, unele le mai amîn nu-s competitiv imediat, dar caut şi nu mă lasă să lîncezesc, asta e , mai am de parcurs încă nu ştiu cît din ceea ce trebuie să-L urmez.