Cînd muncim și ne cuprinde interesul cotidian, mai ușor ni-i să ne vedem și de ale noastre în liniștea procupărilor de rutină. Decît ca atunci cînd avem de lucru cu o viață trepidantă, nedreaptă în schimbare mereu. Astfel și în privina SA și a noastră, mai bine ni-i cînd sîmtem lăsați în pace, eventual susținuți. Decît tot mereu în tentative nedrepte, pe contre și fără EL, unde te întorci.
E timpul să ne izolăm de lumea nedreaptă LUI și nouă, să întrerupem legăturile. Răbdînd cît mai mult în noi înșine și totul va fi cum trebuie învățîndu-ne doar cu EL. Și cerințele SALE, ce cum putem le urmăm, tîrîș-grăpiș. Ne mirați de nedreptatea lumii, dar nu în cîrdășie cu ea, ci limitați la cît bine putem face.
Înfrînîndu-ne pornirile și vorba, lucru greu, dar nu imposibil deocamdată. Tăcînd nepăsători cît mai mult, nu rupți de o realitate în viață ci cît mai retrași. Să nu refuzăm a participa la viața socială, decît cît mai în limitele bunului-simț. Și nici de-I vorba de EL să nu ne ferim ci să ne spunem ferm părerea corectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu