Oamenii de treabă, rar mai sînt întîlniți azi, cînd ai nevoie, de regulă nevolnicia. E cam peste tot obraznică și fărădelegea face legea. Acei de treabă încă pe ici pe colo, sortiți să ne amintească cum trebuie de fapt să fim în lume cît mai sîntem. Îs mai altfel ocrotiți de SUS, nu sesizăm, doar ei de vor și pot afla.Nedrepții au scos vorba că : toți sîntem de treabă la o adica, o fi dar se potrivește ca nuca de perete. Că am fost dintru început astfel concepuți, poate, dar în practică nu se vede. Ci nedreptatea face legea încă și EL ne privește întrebător, pînă cînd? Tot EL știe noi doar vom afla, de se poate, cînd va fi timpul.
Prostia e o încercare și poate cine știe, doar EL și de ce ni-i dată s-o facem. Că ne e dat să fim deștepți, îndatorați fiind în acest sens de izbîndă desăvîrșită. De asta omul tot vrea să se perfecționeze, de nu poate el măcar urmașii săi. Și-i o luptă cu neputințele, inerțiile lăuntrice și altele ce vag le știm.Că la o adică mulți cam știu ce trebuie, se codesc a aplica, li-i greu, așa-i omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu