În relațiile cu Divinitate, de te încumeți și simți că-I îndeplinești o sarcină așteptată. De EL, să te grăbești, făcîndu-L cel mai puțin să te aștepte EL pe tine. Adică toate celelalte treburi pot aștepta, pînă-I îndeplineși acea promisiune LUI. Ori datorie, ori mulțumire, ori rugă ce L-ai obișnuit în timp. Ori o altă formă de îndatorare ce-o simți că EL te așteptă, să o îndeplinești cît mai grabnic.
Și concomitent între oameni să fim conștienți că-i timp destul pentru a ne comporta cu bun-simț. Și atenția cuvenită înspre bine, fără rău și urîte vorbe și înfăptuiri, ce-s deșărtăciuni.
Iar de ni se cere ajutoru să nu-l ocolim, cît de ocupat sîntem să ne facem timp. Și în folosul nevoiașului, ce în tine își pune o nădejde. Și nu fii zgîrcit, ci ponderat în bine și util, cu încrederea necesară învingîndu-ți slăbiciunile.
Că-I sîntem mereu datori, că ne-o creat în mijlocul creației SALE, naturii. Pe Pămîntul SĂU, dat nouă în folosință, ca și viața ce trebuie s-o rodim în bine. Între oameni și-n fața SA, căutîndu-I sprijinul, că sîntem slabi, pentru a ne întări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu