Ne asaltează mereu nedreptatea lumii, s-o ignorăm, să ne facem de lucru cu altceva. Util și bun nouă și altora, de se poate, evitînd ceea ce nu-i corect să ne intre în viață. Toate punțile cu răul și urîtul, ce nu ne privesc să le întrerupem și să ne vedem de ale noastre că-s destule și bune.
Și așa nu sîntem cine știe ce fericit, cu toate problemele ce ne stau în față. Și-n curs de rezolvare, dar fără influiență josnică, din afară, ci singuri. Și cînd simțim că nu mai răzbim, cu EL și sigur ne vom rezolva toate cele.
În general, simțim o bucurie superioară, distanțîndu-ne de tot ce-i mîrșăvie, mojicie. Ce nu ne atinge și nici nu-i faci jocul nefiresc, nu colaborezi niciodată. Și-n lumea ta ești suveran și corect cu tine și familia ta, apropiații și cine poate fi cum trebuie. Cu toate acestea sînt încă o sumedenie de probleme ce încă nu le știm și-s ale noastre.
Sînt cazuri cînd te apostrofează răul și urîtul, te faci că nu-l vezi, nu-l auzi. Vrînd ne vrînd, ne atingem de ele, nevoile-s peste tot, în așa lume nedreaptă. Să nu colaborăm deloc cu ceea ce nu se cade, cu demnitate să ne vedem de drumul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu