1905.Adevărul e necunoscut și-L ascund

   Cînd ne dăm frîu liber gîndurilor prin gura ce rostesc adevăruri, e posibil să fim catalogați nebuni. Am primit și eu așa notare, nedrepții așa de înstrăinați îs de cum trebuie să fim. Că-i lumea cu fundu-n sus și adevărul e necunoscut, și-L ascund, de nu se aude nimica de EL și noi cu adevărat. Ci minciuni la greu și consecințele ni se par normale, fără EL. Aiurită lume și consecințe pe măsură, oare pînă cînd Doamne?
   Că-i tare greu și cu TINE și noi să ne pricepem cît de cît la ce trebuie. Ajungem să bîjbîim ziua-n amiaza mare. E nevoie de felinarul TĂU, lumina-i lipsă-n lume! Ni se oferă în viață destule surprize, reușite neașteptate, ori mai puțin scontate. Condiția să nu închizi și zăvorești posibilitățile ce ți se dau, să fii receptiv la tot.
   Mai puțin pretențioși, mai ales la bine și ceea ce ține de cunoașterea necesară. Poate nu numai ție, ori deloc, dar altora esențială și s-o afli pentru ei, e nevoie să vrei. Condiția știu care-i, să pricepi și să fii pe fază, la momentul hotărîtor, pregătit. E de văzut în ce măsură se și poate, că oameni totuși sîntem.