Suferința ne arată, ne îndrumă spre ceva ce ne-o scăpat vederii noastre . Am trecut nepăsători, de cînd sîntem și nu vedeam ce trebuie și-i de aflat de acuma. Nu neapărat să suferi tu, ci-i suficient să fii martor și să înțelegi, să te implici adînc. Cît poți, că-i cale de urmat, și nu-i ușoară, dar de vrei totul se poate. Chiar de uneori ești descumpănit de necunoscutul ce nu ți se arată o vreme.
Nu-I îndeplinim cerințele și-i o lămurire a SA și a ta, o înțelegere, ce-i mai altfel. Ce-i mai greu de aflat poate acuma, ori cine știe, doar EL, de o vei ști?
Sînt și hopuri și șes și văi în calea ce-o afli și multă voință și perseverență în cunoaștere. Chiar de nu mereu vei și putea, că așa-i firea, obosește de la o vreme. Și-i nevoie de o pauză de dumirire și avînt curios, de mai bine și util, cît meriți. Asta-i esențial să nu întrecem măsura, ci să colaborăm, să ne rugăm a fi ajutați.
De Divinitate, că nu-s oile acasă, ci pe cele coclauri împrăștiate și le cautăm și nu dăm de ele. Așa-i, ne năpădesc amintiri, nevoi în gînd și cîte și mai cîte închipuiri și bune dar și parazite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu