Lumea e a maselor (Ortega y Gasset). Maselor nu le pasă de libertatea individului, ele îndrăgesc autoritarea, doar indivizii civilizaţi doresc libertatea (Nicolae Steinhardt).
Masele prost conduse de indivizi veroşi în decursul istoriei, i-au schimbat cursul firesc,deturnînd-o în catastrofe mondiale inrecuperabile, dar de învăţătură.
Trebuie multă cunoaştere în logica mulţimilor, şi ştiinţa conducerii lor, pentru ale feri de hăul necunoscut încă al subordonării fără un ţel bine definit, curat, adevărat, drept, pentru că EL le doreşte a le trezi în bine, la momentul ce-L alege.
Cunoaşterea ce va urma, ne v-a îndruma spre ceva ce încă nu ne imaginăm, şi e firesc să avem răbdare, şi să căutăm pînă atunci să ne-ndreptăm cît mai mult, să numai facem rău nici în gînd.
marți, 21 decembrie 2010
Comuniunea mea cu EL
La mine e o influenţă a gîndirii, cînd mă trezesc conştient fiind că-mi trece prin cap un gînd, uneori năstruşnic, de neimaginat pentru ce ştiu, şi ulterior de-L consult nedumerit fiind, Î-mi confirmă ori infirmă prin mai multe moduri, care au evoluat în timp în comuniunea mea cu EL.
Sînt şi unele comunicări directe clare în gînd, în vis mai rar, ci mai mult conştient le dezbat cu EL în gînd mai toate problemele ce-mi apar în viaţă, ori legate de crdinţa în EL.
Încă nu-s bine pus la punct cu toate ce-s legate de comuniunea mea cu EL, şi care trebuie să le aflaţi voi, mai învăţ încă, şi mă ţine din scurt pentru că-s tare apucat încă.
Sînt şi unele comunicări directe clare în gînd, în vis mai rar, ci mai mult conştient le dezbat cu EL în gînd mai toate problemele ce-mi apar în viaţă, ori legate de crdinţa în EL.
Încă nu-s bine pus la punct cu toate ce-s legate de comuniunea mea cu EL, şi care trebuie să le aflaţi voi, mai învăţ încă, şi mă ţine din scurt pentru că-s tare apucat încă.
luni, 20 decembrie 2010
Pătimirea nefolosită s-au poate da
Suferinţa nu-i totdeauna folositoare pătimitorului ; cum adică? simplu : nu ne dăm seama că plătim pentru că greşim în faţa LUI .
Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .
Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .
duminică, 19 decembrie 2010
Mai amintesc
BI o cam clarifică, deoarece EL crează în ziua a 6 a o pereche de oameni destinaţi muncii, pazei, stăpînirii planetei în general şi populării ei.
După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.
După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Completare la " Crezul meu , cu El în gînd"
Nu e chiar aşa simplu, eu am primit credinţă de la EL, m-am străduit şi am primit şi confirmarea ei, că-s pe calea cea bună.
Dar calea, ehei! e anevoioasă tare pentru un repezit ca mine, şi e tot nevoit să mă scuture uneori şi mai tare.
Eu ca să lupt concomitent cu mine însumi şi să-ncerc şi să vă explic cum e cam cu EL, cu toată credinţa mea în EL, trebuie să caut a mă posta în una din cele trei metode descrise de NNiculescu.
Observ o uriaşă diversă opoziţie, neîncredere, derută, şi cîte şi mai cîte neîţelegeri ; dar voi căuta, numai cu susţinerea LUI, să mă descurc cît mai bine în hăţişul lumescului de azi.
Dar calea, ehei! e anevoioasă tare pentru un repezit ca mine, şi e tot nevoit să mă scuture uneori şi mai tare.
Eu ca să lupt concomitent cu mine însumi şi să-ncerc şi să vă explic cum e cam cu EL, cu toată credinţa mea în EL, trebuie să caut a mă posta în una din cele trei metode descrise de NNiculescu.
Observ o uriaşă diversă opoziţie, neîncredere, derută, şi cîte şi mai cîte neîţelegeri ; dar voi căuta, numai cu susţinerea LUI, să mă descurc cît mai bine în hăţişul lumescului de azi.
vineri, 17 decembrie 2010
Crezul meu, cu EL în gînd
"Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţional- şi nu e neapărat nevoia să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului- există soluţia (mistică) a credinţei... consecinţa harului prin esenţă selectiv"(Nicolae Niculaescu). Da, cămaşa ce îmbraci e alceva, nu-i călduroasă , e aspră şi dreaptă forţă Divină, aproape trebuie să fii imun la tot ce te înconjoară, eşti pe pămînt între oameni dar nu eşti .
Întradevăr cînd ai credinţă nu-ţi pasă cam de ce ţi se-ntîmplă, eşti superior evenimentelor pămîntene (uneori mai şi greşeşti şi plăteşti imediat peşin, la greu) .
Cît de cît depinde cît har ai, care şi acesta depinde de tine dar şi de înaintaşii tăi ce zestre de credinţă ţi-au lăsat, pentru că hrul e prin excelenţă selectiv.
Zestrea de credinţă se poate să nu o percepi tu, ci este la EL evidenţiată, şi de mişti bine, adică în sensul interesului LUI, în frontul lumescului nostru dezordonat şi nedrept .
EL te atenţionează trezindu-te bine, ca pe mine (mai am de învăţat), şi caută de-I ceri (şi de nu uneori) să te-ndrumeze spre EL.
E cale lungă să ajungă şi poate şi rămîne de nu eşti capabil de schimbarea cerută de EL .
Eu nu vreau să mă las învins, de propriile inerţii neîndreptate încă, greutăţile vieţii, încercările şi pedepsele ce mi le dă EL .
În lupta cu inerţia nedreptăţii atotputernică se poate să gîndeşti. mai bine mor decît să-nvingă iar minciuna, şi-n acel caz se poate să te gîndeşti : "păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc."(NN)
Nu voi ajunge niciodată pînă acolo să gîndesc aşa, sînt sigur pentru că EL e cu mine şi nu mă va lăsa, dar să ştiţi ce hotărît sînt, sub inpulsul SĂU.
Gîndind aşa tranşant de regulă : nu mai poţi "fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit"( ). Pot fi ca şi copilul din povestea regelui gol de Andersen, habar nu am de zgardă, nebun întru libertate. În credinţa în EL şi numai în EL , aparţin unei lumi a LUI, nimeni n-o ştie, o improvizeată, aproximează (pentru omul simplu cu bune rezultate) .
EL s-a ascuns lumii "nădăjduies că-s greu de-nţeles" (Thomas Mann) , şi chiar a reuşit să fie neînţeles de noi nedrepţii cu care nu vrea să se-ncurce .
Mai există o obţiune pentru mine, tare ademenitoare azi în "prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dinpotrivă, scoţi din ele poftă nebună de a trăi şi de a lupta"(NN). Parcă reînvii , întinereşti la gîndul că vei putea lupta pentru adevărul LUI, neştiut în lume.
"Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sînt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilă şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică se puhăveşte şi se încolăceşte mai inexplicabil, cu cît pericolul se sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic, de luptă,şi cunoşti un simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie. Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari [cred ei] ca ale tale[ei nu ştiu de EL] . Te furnică fericirea de a lovi şi tu [să afle aşa şi ei de EL, că e lîngă mine şi mă susţine nemijlocit]. Nu numai că nu deznădăjduieşti, nu te declari învins şi răpus [cu EL alături nici nu se poate aftfel], dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă [cred unii] voioşie. Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,....o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înobilată şi de o sănătate spirituală [ cu EL nici nu-i altfel cu putinţă] adamantică"(NN).
Mai e ceva deosebit de spus aici " să le spun tot ce cred eu despre ei,şi să intru în ei ca un tanc...nerăbdarea de a le striga adevărul dela obraz (NN). Adevărul LUI, nebăgat în seamă de lume de mii de ani cum vrea EL, neştiut, nerespectat, fără frică de EL, necrezîndul defel aşa PUR cum vrea EL, pentru că-I gelos, pentru că-I Creatorul Universului, Domnul oştirilor CERULUI .
Întradevăr cînd ai credinţă nu-ţi pasă cam de ce ţi se-ntîmplă, eşti superior evenimentelor pămîntene (uneori mai şi greşeşti şi plăteşti imediat peşin, la greu) .
Cît de cît depinde cît har ai, care şi acesta depinde de tine dar şi de înaintaşii tăi ce zestre de credinţă ţi-au lăsat, pentru că hrul e prin excelenţă selectiv.
Zestrea de credinţă se poate să nu o percepi tu, ci este la EL evidenţiată, şi de mişti bine, adică în sensul interesului LUI, în frontul lumescului nostru dezordonat şi nedrept .
EL te atenţionează trezindu-te bine, ca pe mine (mai am de învăţat), şi caută de-I ceri (şi de nu uneori) să te-ndrumeze spre EL.
E cale lungă să ajungă şi poate şi rămîne de nu eşti capabil de schimbarea cerută de EL .
Eu nu vreau să mă las învins, de propriile inerţii neîndreptate încă, greutăţile vieţii, încercările şi pedepsele ce mi le dă EL .
În lupta cu inerţia nedreptăţii atotputernică se poate să gîndeşti. mai bine mor decît să-nvingă iar minciuna, şi-n acel caz se poate să te gîndeşti : "păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc."(NN)
Nu voi ajunge niciodată pînă acolo să gîndesc aşa, sînt sigur pentru că EL e cu mine şi nu mă va lăsa, dar să ştiţi ce hotărît sînt, sub inpulsul SĂU.
Gîndind aşa tranşant de regulă : nu mai poţi "fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit"( ). Pot fi ca şi copilul din povestea regelui gol de Andersen, habar nu am de zgardă, nebun întru libertate. În credinţa în EL şi numai în EL , aparţin unei lumi a LUI, nimeni n-o ştie, o improvizeată, aproximează (pentru omul simplu cu bune rezultate) .
EL s-a ascuns lumii "nădăjduies că-s greu de-nţeles" (Thomas Mann) , şi chiar a reuşit să fie neînţeles de noi nedrepţii cu care nu vrea să se-ncurce .
Mai există o obţiune pentru mine, tare ademenitoare azi în "prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dinpotrivă, scoţi din ele poftă nebună de a trăi şi de a lupta"(NN). Parcă reînvii , întinereşti la gîndul că vei putea lupta pentru adevărul LUI, neştiut în lume.
"Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sînt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilă şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică se puhăveşte şi se încolăceşte mai inexplicabil, cu cît pericolul se sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic, de luptă,şi cunoşti un simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie. Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari [cred ei] ca ale tale[ei nu ştiu de EL] . Te furnică fericirea de a lovi şi tu [să afle aşa şi ei de EL, că e lîngă mine şi mă susţine nemijlocit]. Nu numai că nu deznădăjduieşti, nu te declari învins şi răpus [cu EL alături nici nu se poate aftfel], dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă [cred unii] voioşie. Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,....o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înobilată şi de o sănătate spirituală [ cu EL nici nu-i altfel cu putinţă] adamantică"(NN).
Mai e ceva deosebit de spus aici " să le spun tot ce cred eu despre ei,şi să intru în ei ca un tanc...nerăbdarea de a le striga adevărul dela obraz (NN). Adevărul LUI, nebăgat în seamă de lume de mii de ani cum vrea EL, neştiut, nerespectat, fără frică de EL, necrezîndul defel aşa PUR cum vrea EL, pentru că-I gelos, pentru că-I Creatorul Universului, Domnul oştirilor CERULUI .
joi, 16 decembrie 2010
EL şi tu cerinţe şi dezbateri
Nu-i suficient să-I spui mulţumirile, rugăciunile, recunoaşterea vinei, greşelile, să-I ceri iertare, ci trebuie să respecţi ce te-ai angajat, să-I respecţi cerinţele transmise ţie, şi pe care le-ai consimţit a le respecta.
Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .
Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)