2341.Să putem viețui cumsecade între oameni

  Că EL ne-o dat înainte de a-L afla noi că există Undeva un Dumnezeu. Ne-o dat de toate cele ca să putem viețui cumsecade între oameni, și cu natura Pămîntului. Ne-am îndatorat conștienți ori nu de asta depinzînd de fiecare cum știe. Părinții cît de corecți se poartă cu noi și-n fața LUI, de-s responsabili ori ba. Că-n timp ne așteaptă să-I întoarcem cîte ceva fiecare cum îi vine fiecăruia.
  Ni se dau încercări în viață, cîți nevoiași, prigoniți, ce-s ocoliți de nedrepții SĂI și ai noștri. Noi totuși de putem să nu fim nepăsători, cu cît putem, nu contează la toată urma. Și să ne vedem de drum, după ce vedem și facem ce-i bine de făcut, de putem. Să nu ne zgîim ca la circ, că ne costă nelegiuirea, înjosim înjositul cu ce folos nouă?
  Că-ntr-un timp oarecare vom ști, trecînd de la a considera că-I Cineva  Acolo SUS. La a fi pregătiți să-L credem și respecta cum trebuie, cu folosul cuvenit omului. Că toți în astfel de demers ne alegem cu ceva deosebit, ajutorul Divin. Că nu-i de ici de colo, ci-i suprema îndeletnicire firească omului. Cu maximum de folos, sînt și îndatoriri, ce le vom afla la timp.