2324.În priviri și-n fapte, otova toți în fața SA să fim

  Înviați să ne revendicăm, nu prin nedrepte închipuiri, LUI și nouă. Ci cum ne vrea cu binele în priviri și-n fapte, otova toți în fața SA. Cum încă nu sîntem, dar ar vrea și să-I demonstrăm că putem și vrem. Îndreptarea mult dorită și-nfăptuită prin vorbe și fapte tot lărgită cuprinderii lumii, încă-i înăcrită. De hîde și urîte, rele și străine de noi, ar trebui uitate pe veci și demni cu adevărat oameni să tot fim.
  Ceva închipuindu-ne cam sfinți, nu-i cine știe ce, de vrem și ne demonstrăm. Nouă înșine schimbarea macazului pe bine și util, uitînd de nedreptatea în fața LUI. Cu cumsecădenia omenească între noi toți și-n fața SA, ne vom avînta pe-o cale.
  În aflare cum încă mondialitatea Teră n-o aflat, dar e posibilă și trebuie să ne fie. Că altă învoire nu-i cu EL posibilă, cooptați vom fi de vrem ori nu înspre. Ceea ce se întrevede SUS, noi nu putem vedea, împiedicați de încurcata rea și urîta. Viață cotidiană, ce-o tot mocirlim, năclăți, sătui de nu mai știe EL și ai LUI. De mai sîntem oameni cu gîndire și spirit Divin, ori ce altceva?