2311.Fugind de mama focului din fața SA, doar vîntul

  Îndepărtîndu-ne cu greul trupului flămînd de frica erosului, neîmplinita vrere. Degeaba-i în putere, că nu-i cu prea plăcere, ci doar îmbiați de EL sîntem. Fugind de mama focului din fața SA, cu coasa ne mai adună pleava vîntul de-o putea. Promisa frumusețe-n van găsit-am goale chemări din stări străine. Pe unice drumuri e doar căutarea utilă nouă și EL ne așteaptă pregătit, doar L-om căta.
  Împotrivindu-ne cu semeție îndatoririlor de om între oameni, îL nesocotim, Și nici nu vrem să-L știm, cătînd că și ceilalți ca noi de înțînați, ne cred nebuni de lagat ca ei. Și totuși scăparea e în noi de-o știm a scoate la mezatul realizării pline. Numai astfel răzbim prin hora nisipurilor goale de afirmarea ta.
  Nu sîntem dați chiar de pomană prin astă lume doar în peregrinare. Ci să ne întindem la drum de cale dreaptă și cu ceilalți de-or putea. De nu, cum se poate noi aflîndu-ne răspunderea în fața SA și a Totului dintre noi și CER. Că nu putem fenta  solia ce-o purtăm, de vrem ori ba. Numai zeii pot chiuli din zări fudule, noi nu, pentru vremuri mai bune.