1941.În continuare tot așa? Nu se poate

   EL ne-o dat primul, dreptul la viață, viața cum e, Pămîntul și condițiile naturii. Cu de toate cele, vrute și nevrute și la timp să le prindem a ști cît de cît. Și noi la rîndul nostru ce mai așteptăm, pomană o fost și-n continuare tot așa? Nu se poate, EL ne dorește să ne îndreptăm cum se cuvine între oameni cu minte. Și să-L recunoaștem cum E, cu adevărat clar și ferm.
   Nu cum se zice pe nedrept că EL așteptă de la noi mai multe și de unde n-o semănat. Aiureli, EL o semănat pretutindeni și ne-o întins masa să ne îndeletnicim a fi cum trebuie. Și noi inventăm minciuni cu EL și fără EL și-L ascundem lumii și nouă. Întorcîndu-I spatele și ce vreți pupați? Cu așa nedreptate față de EL și noi?
  Bine face că ne mai puțuiește, din cînd în cînd doar ne-o veni minte în cap, că-i mai jos. Și-i strașnic grea urcarea minții, de mii de ani, n-o reușit mare lucru. Și EL ne așteaptă și noi tot pe loc, cu potlogăriile înainte-I defilăm în ciudă. Și părăsiți plătim la greu și tot nu ne revenim și părăsim lumea nemulțumiți.