Facerea noastră ce-i în curs și azi și poate va mai fi, încheindu-se cînd va dori EL. Noi formați în ceea ce azi nici informați nu catadicsim a fi, nici EL nu vrea. Și nici noi deasemenea, ne dezmeticiți ne tot dăm rotunzi în neputințe cu duiumul, rătăcitori. Și înhăitați cu cîte nerozii semețe și prostii de rînd fără rînd, oare pînă cînd?
EL știe și ne știe ce și cum vom evolua, poate nu chiar la milimetru, dar pe aproape. E față de noi ce nu dibuim mai nimica din ceea ce-i în dreptul nostru, ci tot pe alăturea. Continuu ne căutăm de cîte înstrăinări LUI și nouă, nedemni de omul ce trebuie să fim. Și nu reușim nici în ruptul capului, ne vom goli sacul răbdării SALE și va mai trece vreme.
Cunoașterea s-o cunoaștem măcar întrezărită oarecum, că-i tare diferită de ce ne închipuim. Așa cum ne tot avîntăm azi nedrepți în cea mai mare parte fără EL și dreptatea fermă, adevărată. Și nu de mîntuială, ci-n toate domeniile, unele nici gîndite azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu