vineri, 26 aprilie 2013

3169.Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu

  Oricînd ne farmecă și încîntă idealurile omenești înalte, ca dreptatea, adevărul. Libertatea, progresul binelui și utilului omenesc, bunăstarea și respectul cu adevărat priceput integru și ne discriminatoriu. Trecînd dincolo de firescul ordinar și pervers, urîțit și înrăit al realității ce-o aflăm mereu cu noi. Ne putînd scăpa de așa nedreptate fiind neputincioși și delăsători, leneși și naivi.
  Să nu zic proști, că ne lăsăm prostiți de nerozia hîdă a urii ce ne înstrăinează de omenescul. Dat nouă dintotdeauna și ne respectat nici de noi înșine, complăcîndu-ne în așa lumesc murdar. Ce ne ademenește cu farse și minciuni de cînd lumea. Ferindu-se de EL și pe noi corupîndu-ne cu înjositoare trăiri străine facerii, ci false aflări mereu de condamnat și combătut.
  Ni-i dat din începuturi, dar e de continuat mereu reînoirea învățăturilor din porniri fragede. Educația la timp clar și ferm în limitele bunului-simț, al binelui util fiecăruia. Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu