Toată construcția unei nații pe dreptate e de rîpă, pe ducă de nu-i libertate. Tot cu moralitatea-i de furcă în consolidările cele mai tari, altfel e de prisos cazna. Dreptul omului e altă trebuință în fața elitelor conducătoare, de nu nu-i nimica. Că-n nenorociri nu-i mare brînză să fii, se schimbă treaba de ești oțărît și neclintit cu binele dîrz.
Ni se cere să fim cumsecade în viața de zi cu zi, nu putem, e normal după atîta nedreptate. Să ne venim în fire corect și chiar de avem încă porniri neinstruite, să ne potolim cît se poate de hotărît. Și să nu-L uităm că nu-I ultimul dar așa-i dorința SA, că tare nedrepți ne-am ajuns. Chiar și păcătoșii cei mai ordinari să-L știe bine și corect, altfel o vor sfîrși grăbiți.
Se impune dezmeticirea lumii cu încetul și sigur fără întoarcere și opriri, ci tot înainte. Nu oricum ci cu luare aminte, eventual potoliri și pauze de reașezare a nepotrivirilor. Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu