Rațiunea nu trece înaintea credinței niciodată, dacă cutează, e prostie. Și trebuie grabnic remediată greșeala, pînă nu-i prea tîrziu, luînduni-o-n cap. Și plata-i peșin la soroc, cu chiu cu vai ne știind pe unde să scoatem cămașa. De netrebnicia omenească încă ne educată normal despre EL și noi neîndreptați. Se cade așadar stăruință în îndrepare în fața LUI și a Lumii SALE, încă necunoscută.
Cum ar trebui pe Pămînt între oameni, e încă suficientă aburire, încercări date în timp. Și cu acordul CER-ului, ce nu am fost în stare să le trecem teferi, ci am căzut. La examenele date și încă și azi necăjim cu așa porniri fără EL prin lumea nedreaptă. LUI și nouă nelegiuiții ce nu-L știm și nici respecta cum se cuvine mereu.
Iar despre veșnicie, doar EL E de întrebat cînd va fi revenirea aceea mult așteptată. Pînă atunci doar nedreptatea ne ațîță în domenii ce-i sînt străine, în așa neputință generală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu