3157.Nemulțumiți că nu ne aflăm locul cuvenit, simțind nepriceperea de care sîntem capabili

   Ne dorim și EL ni-i alăturea la înfrumusețarea lumii pînă hăt în viitor. Bunătatea ca pe-o minune posibilă mereu între noi, toți la fel de egali, în dreptate statornică. Cu hotărîri pe măsură adevărată, corecte știindu-L cum trebuie totdeauna de cînd ne va zice. Deci contribuții la omenescul uitat azi prin lume, ci reamintit cu tărie. Și afirmat, nu deranjant cum ne tot învățăm anapoda de foarte multă vreme.
  Instituțiile omenești ce nu-s serioase și se cred mistice, trecînd negreșit în politică. Ca și studiile frumosului ce se-neacă-n comerțul imoral și nedrept, dar perfect omenește. De nu-i bun-simț și dreptatea-i mințită și luată-n derîdere, cu ce mai rămînem? Cînd nu-i educația trebuincioasă, demnă, adevărată, măcar cu frică de EL, de nu-I respectul cuvenit.
  Pe care EL contează în viața ce-o aflăm cît sîntem pe Pămîntul SĂU, închiriat nouă. Cît ne vedem de treabă, că de nu îl părăsim cu coada-ntre picioare, nemulțumiți. Că nu ne aflăm locul cuvenit, simțind nepriceperea de care sîntem capabili.