Să ne păstrăm a fi pe la mijloc în porniri reținute, pînă ne vom lămuri pe de-a-ntregul. Cum stă viața pentru noi, familia și celelalte și restul, deci cînd devenim mai așezați. La casa noastră, de sine stătător, pe propriile picioare, independenți oarecum. Că-n realitate cît trăiesc părinții noștri sîntem dependenți și de ei. Ei fiind responsabili în fața LUI de noi, cum ne comportăm bine și știindu-L corect.
Că de nu, îi bai mare, putîndu-ne rata viața atît noi cît și ei, nemulțumindu-L. Avînd de tras consecințele neputinței, nepriceperii, demnității de oameni. Cu spirit și gîndire Divină, responsabili în fața cerințelor SALE față de noi. Îndeplinindu-ni-le cum putem pricepe mai bine în termene simțite bine. Nu delăsători, ci cît mai bine și util nouă mulțumindu-L simțim imediat reacția SA.
Ni se atrage atenția prin spirit și mintea recepționează la nota primită, confortul ori disconfortul. Ființei noastre din senin așa de nu-I mulțumit de noi. Ori fericirea, bucuria din te miri ce, nu știm poate în timp vom afla mai multe în relațiile cu EL și Lumea LUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu