3161.Să contăm între ceilalți cum trebuie, nu de mîntuială, ci cu adevărat demni

  În viață ne trebuie în egală măsură să fim lucizi, avîntați, inteligenți și omenoși. Între noi toți, începînd cu familia, societatea și celelalte ce ni-s la îndemînă. Inclusiv natura, mediul înconjurător, nimic să nu ne scape, ca ne fiind important. Că întregul e întregul cu noi împreună dat să conviețuim cumsecade, demni de Divinitatea. Ce s-o ocupat și încă se ocupă de formarea, definitivarea noastră.
  Încă-n parametri ne știuți corect încă din programul SĂU, ce încă nu-L știm. Se vede că nu la toți se referă, vom afla atunci cînd va fi timpul acela. Pînă atunci să ne vedem de drumul pe care ne aflăm, preocupați de ceea ce ne unește, nu ceea ce ne desparte. Ca oameni adevărați, nu netrebnici incurabili, că-n fiecare e o fărîmă de dreptate. Morală și bunăvoință, fie acela cum o fi, e om înainte de toate.
  Și așa trebuie perceput de ăștialalți, că și noi la rîndul nostru de asemenea să fim. Să contăm între ceilalți cum trebuie, nu de mîntuială, ci cu adevărat demni.