Şi azi foarte mulţi, nu-L cred, au avut chiar credinţe oarecare şi din cauză că au fost pedepsiţi ei ori şi familia de sînge, nu mai cred deloc mai în nimic, din inerţie fiece o fi, păşesc prin viaţă cumva cred nevăzuţi ne ştiuţi.
"Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
EL te aşteaptă şi pe tine!
duminică, 13 februarie 2011
AI LUI
Da, intresant, ceva ceva e cu poporul SĂU, totul e în legătură cu EL, şi încă e şi-ncontinuare, dar de curînd, a cam schimbat macazul oarecum şi spre întraga lume, îi mai aşteptă şi pe EI, dar mai rezervat oarecum. L- au cam dezamăgit, şi-i presează încă. El a investit mult în ei, şi-i dorea mai aproape, acum caută şi alţii, să vedem ce va fi, EL va fi printre noi mai altfel cît de curînd, ori, vom afla multe neştiute încă în lume din Lumea LUI,urmează o Schimbare.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Uneori
Da, se-ntîmplă uneori să dorim o descătuşare, o pauză în constrînsa noastră viaţă, elanul, pornirea din inimă, sinceră, curată, adevărată, netrunchiată de raţiune, dragostea de natură, sălbăticia ei curată, e ceva să te avînţi în necunoscut cu ochii larg deschişi, nelimitat, să te pierzi fără gînd, fără oprire, pînă te epuizezi fizic.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
vineri, 11 februarie 2011
Guvernarea
Echilibrul puterilor în stat e un principiu sănătos înpreună cu morala şi bunul simţ firesc implementate în societate fără rabat de la calitatea unei societăţi necesare azi.
Drepturile civile, sociale în afara celor politice, sînt : dreptul de a te adapta, obişnui într-o societate, ce-i nouă ţie, de a te integra din toate punctele de vedere ale viaţii tale şi familiei tale, de bună convieţuire paşnică, etică, morală ; dreptul la liberă mişcate a mărfurilor şi persoanelor în cadrul acelei societăţi şi-n teritoriul acelei comunităţi, ori de a o părăsi cînd voieşti, fără constrîngeri ; asigurarea dreptului la proprietate a tuturor bunurilor tale ; asigurarea dreptului la un loc de muncă, de a putea exercita o ocupaţie prin muncă liber consimţită ; dreptul de a contracta diverse obligaţii, datorii bancare, ipoteci, angajamente de orice fel ; gîndire liber exprimată .
Drepturile civile normale oriunde în lume, pe care orice guvern trebuie să-l asigure guvernaţilor, populaţiei pe care o reprezintă .
Dreptul la vot e un drept politic, ce nu-i obligatoriu dacă societatea nu are un sistem bine organizat în selecţia acelor doritori demni, oneşti, morali, echilibraţi, cu activităţi în spate care să-i recomande ca reprezentanţi ai societăţii
Drepturile politice trebuie să apere dreptule şi libertăţile civile, nu alte scopuri străine acestui principiu.
Drepturile politice sînt un mijloc nu un scop, libertatea persoanei e esenţială şi de ne negociat. Democraţiile autoputernice îs cele primejdioase pentru societate, nu cele slabe . Democraţiile tind spre egalitarism, chiar şi în sclavie.
Liberalismul apreciază libertatea cu existenţa unor elite şi morale, Egalitatea în faţa legii a tuturor din societate. Înlăturarea drepturilor ce admit atribuţii nemărginite ale statului funcţionăresc.
Nu trebuie să mai avem legi ce apără delingvenţa şi criminalitatea în numele democraţiei exagerate, demagogia iertării ce slăbeşte justiţia, interesîndu-ne de vinovaţi, dar omul cumsecade e mult mai interesant şi de urmat exemplar.
(Sumner-Maine) : "Democraţia : guvernarea de o cît mai mare parte a mulţimii poporului".
Drepturile civile, sociale în afara celor politice, sînt : dreptul de a te adapta, obişnui într-o societate, ce-i nouă ţie, de a te integra din toate punctele de vedere ale viaţii tale şi familiei tale, de bună convieţuire paşnică, etică, morală ; dreptul la liberă mişcate a mărfurilor şi persoanelor în cadrul acelei societăţi şi-n teritoriul acelei comunităţi, ori de a o părăsi cînd voieşti, fără constrîngeri ; asigurarea dreptului la proprietate a tuturor bunurilor tale ; asigurarea dreptului la un loc de muncă, de a putea exercita o ocupaţie prin muncă liber consimţită ; dreptul de a contracta diverse obligaţii, datorii bancare, ipoteci, angajamente de orice fel ; gîndire liber exprimată .
Drepturile civile normale oriunde în lume, pe care orice guvern trebuie să-l asigure guvernaţilor, populaţiei pe care o reprezintă .
Dreptul la vot e un drept politic, ce nu-i obligatoriu dacă societatea nu are un sistem bine organizat în selecţia acelor doritori demni, oneşti, morali, echilibraţi, cu activităţi în spate care să-i recomande ca reprezentanţi ai societăţii
Drepturile politice trebuie să apere dreptule şi libertăţile civile, nu alte scopuri străine acestui principiu.
Drepturile politice sînt un mijloc nu un scop, libertatea persoanei e esenţială şi de ne negociat. Democraţiile autoputernice îs cele primejdioase pentru societate, nu cele slabe . Democraţiile tind spre egalitarism, chiar şi în sclavie.
Liberalismul apreciază libertatea cu existenţa unor elite şi morale, Egalitatea în faţa legii a tuturor din societate. Înlăturarea drepturilor ce admit atribuţii nemărginite ale statului funcţionăresc.
Nu trebuie să mai avem legi ce apără delingvenţa şi criminalitatea în numele democraţiei exagerate, demagogia iertării ce slăbeşte justiţia, interesîndu-ne de vinovaţi, dar omul cumsecade e mult mai interesant şi de urmat exemplar.
(Sumner-Maine) : "Democraţia : guvernarea de o cît mai mare parte a mulţimii poporului".
joi, 10 februarie 2011
Hibiscus
Am şi un premiu de la EL, am preocupări oarecum şi horticole închinate şi LUI, un altar cu de toate cam felurite plante, în amestec şi cu gazon, cam în fiecare an îl măresc cumva, acum are cca. 2,5 ari, e în cîmp deschis.
Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.
Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.
marți, 8 februarie 2011
Încercarea
Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !
Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !
luni, 7 februarie 2011
Cărarea
Da, aşa e El îţi dă ocazia să te afirmi cumva în credinţa LUI, constaţi curînd că alţii nu o înţeleg şi nici pe tine nu te înţeleg defel, îţi dai seama că nu ai aliaţi ci potrivnici, în cel mai bun caz unii care se miră de ce crezi în EL.
Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
"Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.
Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
"Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)