1944.Nu pe nedrept ci cu adevărat, aflăm binele

   Ne atrage noblețea, facerea de bine dezinteresat, utilul și frumosul dăruit cu-i trebuie. Ne umple sufletul, nu pe nedrept ci cu adevărat, ne simțim altfel între oameni. Și ei cu tine comportîndu-se demn și apreciativ, e mare  lucru să fii om adevărat. Și puțini știu și simt astfel viața, eroic și curajoși înspre bine doar.
   Ne transfigurează în bine, cum poate nu am știut mult timp, preocupați de altele. Da aflînd minunia ce se petrece cu noi, îmfăptuind ceea ce trebuie. Nu ne mai vine a  fi altfel decît ce am aflat că se poate, de vrem. Să fim mereu buni, eroici de buni între oameni, că EL ne și încurajează. Simțindu-ne foarte bine ca niciodată și vrînd să nu se mai sfîrșească bucuria.
   Bucuria facerilor de bine, continuu între oameni, e ceva ce foarte puțini știu cum trebuie. Și nici nu au curajul s-o încerce, că nu au cunoștință, educația necesară.
   Astfel se poate și un nemernic pînă mai ieri, dînd că se poate schimba în bine. Făcînd doar binele cu dăruire, plăcîndu-i consecințele, mulțumirea, înălțarea. În fața celorlanți și a lui, să devie altul definitiv.