Iadul e în închipuirea nedrepților să le slujească tărășeniei lor hîde. Ori mai bine zis au reușit întorcîndu-I spatele, adevăratului Dumnezeu. Acesta reacționînd, părăsind lumea, cu necazuri tot mereu pedepsindu-ne, că-i iadul aici. Grație nevolnicilor ce se dau rotunzi cu prosia lor, continuă. Și nu au de gînd să se îndrepte prea curînd, de nu va lua tot EL măsurile ce se impun.
Și nedrepții cunosc că harul SĂU, e greu de aflat și totuși, nu se învrednicesc. Să se îndrepte, cumsecade, dînd de greu nițel, renunță la o cale mai apropiată LUI. Și înfruntîndu-L alături de tărășenii nedrepte LUI, părăsiți plătesc ca oricare, pînă dispar nedumeriți.Și nu-s proști cu grămada, dar ușor de dus de nas, de nedreptatea lumii, tot îs. Cunosc multe și mărunte, dar Baza vieții, Elementara cunoaștere necesară cît sîntem pe Pămînt, nu. Că liberi să ne alegem calea, cum o fi, e limpede, dar cînd dăm prima dată de greu. De ce oare nu ne-o venit mintea să ne fi venit în fire, îndreptîndu-ne imediat, normal?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu