Se poate în viață, și-i grav, să ne plictisim de felul nostru de a trăi. Nu că ne apucăm poate de cîte rele și-i posibil, dar înseamnă că-I refuzăm viața dată. Ea ni-i dată cadou de încercare fiecăruia, să vadă ce iese din noi. În condițiile Pămîntului acela, din colțul acela de lume, oricare ar fi. Că toate-s la fel pentru EL și EL ne repartizează, nu altcineva. Ne încercăm puterile de a viețui în condiții date, totu-i pogramare.
O vietate cu gîndire deosebită de restul vietăților Pămîntului, superioară și pe deasupra susținută și de un spirit. Ceva energetic, frecvență cosmică, materialitate superioară ivizibilă și foarte sofisticată. O legătură de contact cu Totul universului și Pămîntul și încă altele ce le vom afla de vom putea.
De vom putea, asta-i încercarea vieții, că nu sîntem așa de florile mărului pe aicea. Trecători, turiști ori alte închipuiri deșarte, ce putem fi rateuri umane, de nu ne dăm seama de noi. Și facem ce nu se face, fără EL, care-I coordonatorul de proiect din partea CER-ului. Își zice singur : Domnul Dumnezeul nostru (vostru), cînd ni se prezintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu