De asta s-a și profitat în prostirea oamenilor, că-s cu precădere porniți să se-nchine. Nu pot trăi multă vreme de capul lor, doresc un jug Divin, oricum o fi. Și-l crează pe cale artificială, cumva, ori de împrumut nedrept, nu contează. Să fie acolo asigurată ca apa, mereu cu zeul său fiecare, de se poate în apropiere. Să-l vadă să-l simtă, chiar de-i de nimica și nu face nici o brînză, el nu știe, crede.
Ce și-o fi zis Domnul în barbă, ia să văd pînă unde pot merge acești oameni. De pe Pămînt în crearea unor zei, fie și nedrepți, la care să se-nchine. Cu folosul e de mai discutat, i-o mai ajutat și EL oarecum să prindă cheag. Că de-o vreme numai pe unii mai răsăriți în ochii SĂI, pe restu ciuciu. Și suferința-i în floare de mult tare, s-o săturat și EL de așa îndepărtare de EL, Îndelungrăbdătorul.
Încet sub influența SA, diriguitoare, se va începe schimbarea, marea schimbare. Înnoirea omenirii în ceea ce n-o fost niciodată, dar se preconizează dintotdeauna. Bineînțeles doar în CER, că noi nu știm cum ne cheamă, dacă se interesează cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu