Disprețul pentru ceva bine și util, nici vorbă de frumos, poate dizolva lumea. Să ne facem harachiri, de așa minte nedreaptă ce avem, că nu se întrezărește nimica corect încă. Baza vieții lipsind din lume, sîntem fără o călăuză, dezorganizați în greșeli față de EL și noi. Să ne pornim noi în aflarea Sa corectă, vibrînd cu viața dată, natura înconjurătoare. Și chiar universul, căutînd cu tot dinadinsul să-L știm cît mai bine.
Sînt o sumedenie de capcane, nedreptatea în continuu își dezvoltă minciuna contra Sa și a noastră. Să-L întrebăm cînd dăm de greu și cu răbdare vom ști ce-i de făcut. Să nu ne grăbim, ci în tihnă aflînd spiritul activ și gîndirea cu ajutorul SĂU, izbîndim.
Niciodată să nu ne conformăm idei de ce-mi pasă mie, de nu mai pot... Să nici nu ne gîndim măcar, ci atunci cînd dăm de fundul sacului, să zicem. Ne retragem o vreme pentru reflecții și-un nou avînt, eventual cerîndu-I sprijin. Sigur vom fi cum trebuie, nu zic mai mult că omul are o sumedenie de rezolvări la dispoziție. Doar să vreie hotărît și demn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu