Viața are sens doar în cunoștință de cauza pentru care sîntem aici. Nu să facem nedreptăți și mișelii, ci binele cu bun simț între oameni și să-L știm bine. Că au fost și astfel de perioade în istoria omenirii, cu ciomagul și viclenia îți cîștigai existența și nu numai. În preistorice veacuri, de mult apuse, dar amintirea și influențele între nedrepți au rămas. Și greu se civilizează, greu se dau pe brazdă, rămînînd și trag și nevinovați în jos.
E mult mai ușor să facem răul în lume, asta dintotdeauna, omenește binele îi ceva neatrăgător. Greu ne dăm la cale și foarte ușor greșim și nu ne mai revenim așa de firesc. Doar prin necazuri ne mai aducem aminte că parcă atunci cînd făptuiam binele era mai bine și pentru noi. Să ne redeșteptăm, că nimic nu-i pierdut doar de vrem cu ardoare și se poate.
De chiar ni-i greu, cerem ajutorul SĂU și-L vom primi, doar și nițică răbdare. Că mai cade omul și își mai trage pe seamă, așa și noi, să ne tragem sufletul c-o rămas săracul mai în urmă. Cu atîta nedreptate peste tot, să-și revie și noi cu el și minte să ne vie, că-i necesară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu