Nu-L cunoaștem, așa sofisticați ne credem și așa capabili de atîtea și atîtea. Și de-o relație mai ca lumea cu EL Divinitatea, Singura a noastră și noi ai LUI. Nu sîntem în stare, am însăilat cîte nedrepte LUI și nouă, religii, ce-L îndepărtează de noi. Și avem probleme de cînd lumea, nici azi rezolvate, ci la fel de necorespunzătoare.
Și EL ne dă bătăi de cap, doar îL vom aborda cum trebuie și nu reacționăm cum e nevoie. Ci ne ascundem neputincioși după neputința noastră în fața LUI.
Că-I selectiv, sigur își alege pe sprînceană pe cei ce-L vor sluji. Că se profită de nedrepți in corpore și de multă gură-cască. Și ne lasă o vreme după care ne scutură să ne dezmeticim și nu-i chip. Și o încurcăm, pînă dispărem nemulțumiți de așa viață, degeaba dată dacă n-o pricepem, rateu. Și nu-i numai din partea LUI ci și a nostră, încă nu sîntem puși cap la cap.
Și EL și noi trebuind să ajungem la un consens și-n noua construcție să vedem clar ce-i de făcut. De ambele părți, convinși că altă cale nu-i cred, decît conlucrarea în condiții bine stabilite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu