marți, 30 octombrie 2012

2270.Că tot mereu nedreptatea se înfoaie

  Adevărul e mereu solemn, pentru cei ce simt, nu netrebnicii lumii. Și aL SĂU adevăr e și mai deosebit, dar încă necunoscut și îndepărtat de nedreptatea ce I se face și nouă.
  Că tot mereu nedreptatea se înfoaie, auzi homosexualii, bolnavii fuduli, vor drepturi de sănătoși!? Pedepsiții, care-I greșesc și i-au greșit, vor obligatoriu recunoaștere de bună purtare. Au și biserici, mai mare hazul de așa nătărăi în lumea asta depravată, în descompunere.
  Necuratul acela de isus, că-i un mort fără nici o putere Divină, i se încredințează mereu nedrepții lumii. Nu le ia nici nu le dă, ca orice mort inert, la atenții și spovedanii și alte bîlciuri pompoase. De mai mare rîsul de așa proști cu grămada. Și gură-cască cît vrei în lume. Dar oare cînd va veni EL, nu-l vor aștepta doar pe mort calare pe vreo cruce cu aripi?
  Și LUI cum nici acum 77 de ani nu I s-o dat atenția scontată SUS. De nu va lua măsuri mai deosebite se poate să se repete istoria cu nedrepții lumii. Și de azi și mai dihai ca cei de atunci, neobrăzații.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu