Că-n dezmățul ăsta generalizat prin lume, se simte ca un zgomot de fond. Bîzîitul rețelei nedrepte, înrăite, urîțîte, minciuna în exapansiune oriunde n-o cauți. Baza vieții inexistentă, dă viața peste cap, înlocuită cu nedrepte religii fără EL. Ci minciuna necurățenia și fărădelegea îs dominantele ce ne murdăresc viața. Și așa în această mocirlă nimica nu-i ca lumea, ci ne stricăm mai tare.
Nu se pot transmite lucrurile bine, cugetările, expresiile realului nestrîmbat. Gîndurile și simțămintele curate, conștiinței și emoțiilor drepte înoitoare. De util și frumos, ci o rețea de capcane, în care minciuna justifică totul. Nimica nu scapă nespurcat, ci poate undeva uitată de lume o curată amintire. E greu foarte greu în așa lume fără căpătîi, ci cu răul în față mereu, ura și invidia.
Ne dăm seama că fără EL cel adevărat nu-I chip de a mai exista corect și bine. Se impune scormonirea unde-L găsim încă dosit să ni-L însușim cum putem pentru a supraviețui. Coșmarului nedrept și urît, ce ne agresează mereu, și tot mai sofisticată-i nevoia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu