Totul ne este permis, dar de folos nu, că sîntem nedrepți în fața oamenilor și a LUI. Să ne înfrînăm pornirile nedrepte, bunul-simț să-l reactivăm cum ni-i dat, dintru început ca și simțul dreptății. Ce nu au împlîntat în noi părinții, să ne învățăm noi a fi cum trebuie între oameni și cu EL știindu-L corect. În mod activ să ne ducem viața, doar atunci cînd dăm de foarte greu, și nu găsim ieșirea.
Doar atunci putem să ne regăsim în afara activității, în restul timpului, ne vom împlini. Mai acătării, decît de vom lîncezi, fără un orizont ferm conturat prin muncă doar. Că mai bine facem și unele greșeli, învățînd din ele. Decît prudenți, înfricoșați de cîte necunoscute împliniri, nu vom înainta în cunoașterea necesară. Cu una cu alta, evitînd prostiile, în general, croindu-ne cale cum trebuie să fim.
Că ne vine timpul la toți, după ale tinereții valuri, dezmeticirea, cît de anevoioasă-i. Totuși se impune și nu-i nici un capăt de țară, că am făcut și am dres și bune și rele. Dar cînd ni-i vremea să fim fermi în îndreptarea cerută, fără tăgadă și vom reuși, orice ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu