2188.Fiind oameni, dorim și ce nu-i posibil, luna!

  Ne luăm după parțiale închipuiri, mai deosebite, poate ideale ni se par doar. Or fi în timp aprinzîndu-ne în cîte porniri, care de-s acătării e bine și totuși să nu ne mulțumească. Vrem luna de pe cer și nu-i posibil vreodată, dar totuși fiind oameni așa dorim și ce nu-i cum am vrea. Și de unii dintre noi auzind cîte ceva, ne entuziasmăm și la adică, nu-i chiar așa.
   Depindem foarte mult de cum sîntem formați din copilărie și de cîte altele din începuturile vieții. Și bune și rele, ne formează, dar de bun-simț și bine să nu uităm niciodată. Că nu-i ușor, se știe, mereu apar neprevăzute piedici și oportunități nedrepte. EL de SUS ne mai păzește, dar și noi să nu întindem coarda de prea multe ori.
   Ci să căutăm o mediere corectă cît mai corectă, că simțim că viața asta vrea de la noi. Și să continuăm tot așa, pînă tot așa ni se va schimba calea, dar cu atenție nu după cum vrem numai noi. Ci mereu și-i esențial din cînd în cînd, de nu avem o legătură permanentă cu EL, să-L întrebăm. Și pînă nu primim răspuns, nu schimbăm macazul pe noua cale, oricare ar fi aceea!