Într-adevăr de regulă nu abuzează Dumnezeu de a nu ne simți și noi că trăim. Dar nu toți, acei ce-s datori prin familii de sînge, nedrepte LUI, mai amarnic, numai EL și ei știu de ce? Noi ăștealalți, poate nu vom afla niciodată, dar trebuie creditat EL în totalitate. Ca să ne putem duce existența cît trebuie și cum trebuie. Deci acei pe lista LUI neagră, vor plăti cînd li-i dat, putînd rata viața, nici începută bine.
Ceilalți, în normalitate ce-o aflăm în timp, cu bune și rele, la hurtă, să ne învățăm. Doar de învățătură, că-n realitate ar trebui, ca după aceea de rău să nu mai știm în veci. Ci numai de bine și util cît vom mai trăi și de EL nelipsit din viața dată. Altfel e posibil un timp și chiar să ne stingem, dar tot prematur, ne înțelegînd viața.
Nu c-am rata-o de tot, nu ci doar parțial, că normal ar fi să ne dăm seama de ea pe deplin. Trăind-o în pricepere cu EL, cît avem permisiunea de SUS, cu bine între oameni. Cu bun-simț în utilul necesar vieții cît trebuie și cum trebuie, aflînd din mers. Mulțumiți de viață, știind ce trebuie, tot așa vom fi cît va consimți EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu