2119.Ce ne-o așteptat să devenim, încă mai avem

   Pămîntul e o entitate creată cu mult înaintea noastră, cu spiritul său dat, ca și nouă mult mai tîrziu. Ce ne-o așteptat să devenim încet, ceea ce încă mai avem de a fi. Cunoscînd încă etape de dezvoltare și cunoaștere înspre o înfăptuire în curs. Încă ne mișcăm împiedicați de propriile neputințe, de tot felul, pînă ne vom dezmetici. Mai e cale de străbătut și încă nu se întrezărește decît pentru unii. Să ne muncim cu noi înșine, spre îndreptarea cerută de SUS, departe de ceilalți o vreme.
   Și avem șansa de a izbîndi doar înnoindu-ne noi mai întîi, pricepînd calea cea nouă. Numai după aceea, bine lămuriți interior și exterior, confirmați de SUS. Se poate să ni se dea liber a înfăptui ceea ce ne place doar nouă, în calea aflată. Fără să depindem de nimeni, ci proprii beneficiari ai bucuriei înfăptuirii. Ce sigur le va înlesni cunoașterea celorlanți, înspre ceva ce poate vor afla, bucuroși.
   Îmbogățiți cu ceva ce nici nu știau că există, în inconștient doar, dar fără putere de izbîndă. Acuma, cine știe doar EL, de se vor învrednici înspre ceea ce trebuie. Ori cam așa ceva, doar atunci în acea alcătuire complet nouă, noi ne vom dumiri. Și ne vom comporta, cine știe după ce chemări, mai aproape, tot mai aproape.