Pămîntul nu-i „salvat” prin prezența sufletelor noastre pe el, ci el e o alcătuire. De sine stătătoare, cu spiritul său în comuniune cu EL și universul, dar și cu noi. Într-un fel intim spiritual, ce nu-l pricepem încă, fiind limitați de ceea ce sîntem încă. În continuare dovedindu-ne schimbarea ce o vom face, atunci, ne vom urma calea. Mai întîi să devenim corecți între oameni și cu EL corect la fel, nu înstrăinați ca acuma.
Pînă atunci, cînd va fi hotărîrea SA, să ne căutăm calea înspre frumusețea din noi. Dezvăluindu-ne și celorlanți, de vor, împlinindu-ne cum ni se dorește. Și-n spre aflarea doar a SA, Adevărată, ne mințită de nedreptatea lumii expansive. Ce ne tot înstrăinează de drumul corect, spre aflarea Sa demnă și pură, ne urîțită.
Că-i o singură cale pentru fiecare din noi, de ridicare din necunoașterea asta. Îmbunătățindu-ne continuu, cumsecade între oameni, nu-i ușor și-s piedici multe. Majoritatea din noi înșine, din necunoașterea firii nestăpînite, sălbăticite, rămase. În urma năzuințelor de mai bine și util, poate chiar și de frumos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu