2105.Nu flori și ovații ci răspunderea

   Nădejdii false, avem doar față de alții ce nu ne știu ce nedrepți sîntem. Că-n realitate fiecare știe de ce-i în stare cît o trăit. Și cam ce-l așteptă dicolo, nu flori și ovații ci răspunderea unei nădejdii Divine irosite de netrebnicia însăși. Și se va impune îndreptarea pe cît e posibil acolo, îs alte legi spiritualizante. Că EL trebuie să-și întregească Ființa SA, cu ce-o investit, chiar rateurile trebuiesc recuperate. Acei nedrepți plătind în continuare, pînă se mai curăță.
   Asta e cam pe dincolo, o vreme de revenire pentru fiecare care-o călcat în străchini prin lume cît o fost. Silindu-L și pe Pămînt să le tot amintească, dar degeaba, de datoria de om în fața SA și între ceilalți oameni.
   Și cînd începem să părăsim această lume înșelată de o prezență nedreaptă. Nu natura și mediu înconjurător  se destramă încet, încet ci ei dispar în ceață. C-o viață întreagă nu au catadicsit să fie oameni cum trebuie.
   Închegarea om : trup, spirit, gîndire, se destramă. Pe Pămînt cu gînd Divin de a fi om cu adevărat și din varii motive ajuns rateu.