1915.Nedrept între oameni și fără EL

    Înfricoșătoarea judecată e în fiecare moment al vieții, cînd ești părăsit. EL săturîndu-se de tine, cît îL nesocotești, nedrept între oameni și fără EL. Și te încalecă necazurile și chiar moartea, de nu-ți revii la îndeletniciri mai bune. Deci nu cum vă tot zic proștii la grămadă că dincolo vă așteaptă nu știu ce trăsnaie. Apocaliptică minciună gogonată cît prostia lor de mare și v-o tot umflă gogomanii.
   Gură cască-s destui, că jumate le cred și ei obraznicii ce-L înfruntă pe EL și noi. Ducîndu-i de nas pe creduli și dușii cu pluta neroziilor lor de mult timp . Deci se cade să vă îndreptați între oameni în bine și de rău și urît să nu vă atingeți cît trăiți. Și pe EL să-L respectați, știindu-L și neconfundîndu-l cu nerozii închipuite. Dosindu-L pe Adevăratul Dumnezeu după păcătoșenia lor nebună, luînd în derîdere CER-ul.
   Nu rămîn ne părăsiți și-n suferințe desnădăjduite, grăbiți spre goapă, ratîndu-și viața. Nedrepții și pe ei judecata tot aici îi prinde nu pe coclaurile minciunilor lor. Multă răbdare mai are EL, de încă mai permite așa tărășenie nebună în lume.