1904.Nedreptatea obraznică LUI și nouă

  Și-O dat seama că-i prea întinsă coarda răbdării SALE și ne vrea îndărăt. Cum s-o dorit dintru început și nu se va mai lăsa încălecat de nedreptatea obraznică LUI și nouă. Cu cîte amendamente de căință perpetuă, că-i imposibil de ținut mult timp de către om.
  Și nici nu se mai încearcă, ci-s în rînd cu muritorii de rînd, anapoda și-n dezordinea. Fără cap și coadă de azi în spiritualitatea lumii, nedemne de EL, și cu desnădejdii pe măsură. Dar încă în așteptarea LUI să ne vadă totuși interesați măcar să începem schimbarea, de s-o putea Doamne? Că fără aportul TĂU hotărîtor nu va fi, cred posibil.
   Sînt trepte de cunoaștere sirituală, recunosc, dar oricul Esența vieții, datorată doar LUI. Și nu la bazaconii, netrebnice nouă și LUI, minciuni de veacuri multe, ce ne îndepărtează de EL și părăsiți plătim la greu. Cui îi pasă nedrepții și așa sortiți dispariției repezite și-n suferințe, cînd le vine vremea.