Că în noi e permanent o luptă de supremație, cînd nu sîntem cum trebuie. O luptă între conștiința, care de regulă-i bine intenționată și inconștientul pus pe năzbîtii. Nu ia-și spune răutăți, ci impulsuri spre o anumită împotrivire, fiind contra firescului. Ce se întrezărește de vorbit și înfăptuit și chiar în gîndire. Trebuie reținere, stăpînire de sine bună, utilă înspre frumos și cumsecade.
Că-i foarte greu, să ne învățăm minte a nu-I mai greși și ferindu-ne în continuare. Ne putem îndreptat din aproape în aproape pînă reușim și să ne ținem, că nu-i ușor. E bătaie de cap cu noi înșine o vreme de autostăpînire de învățat bunul-simț și binele. Cît despre EL să-L aflăm cît mai corespunzător posibilităților terestre.
Că ni se sustrage aflării, după cît am vrea noi să știm despre EL. Așa-I de cînd lumea din considerente ce-mi scapă și poate de ne vom pricepe mai bine. Și asta tot cu acordul SĂU, de vom merita, poate vom fi mai informați. Adică să-L ascultăm mai bine și urma cum dorește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu