Natura ne tot dă ocazii de a ne reculege în pauze de muncă și a ne reîncărca bateriile. Pentru noi inspirații dătătoare de mai bune înfăptuiri demne, corecte. Că ea natura e mai la îndemîna LUI, noi înstrăinații de EL, mereu în cîrdășie cu răul. Și dăm vina ca niște iresponsabili pe diavol, e în noi prin noi, cum nu sîntem educați. Să fim morali și înfăptuitori de bine și util, nu de răutăți ce ni se întorc.
Că EL ne tot aduce aminte să fim cumsecade între oameni, că altfel e nevoie. E nevoie mare și chiar așa și este supărîndu-L dăm de necazuri cît încape. Deci educația, buna purtare între oameni și în mediu înconjurător, ne lipsește. Și cu așa neajunsuri nu putem conviețui cu EL, că-I nelipsit de lîngă noi. Nu-L simțim, cînd nu sîntem cum trebuie și ne părăsește și plătim imediat.
Nu chiar pentru toate cele, ne mai și iartă, dar sînt niște limite care în timp le aflăm de ne învrednicim a avea cu EL o legătură. Pentru care trebuie în primul rînd să fim cum trebuie între oameni, corecți. Și înfăptuitori de bine și fără urîțenii și rele în societatea umană, dar și în natură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu