O formă frecventă de pedepsire a celor părăsiți de EL, e că ne încăierăm între noi. Și-i aprigă lovitură dată nedreptății din noi, că nu ne vine niciodată în cap. Că TU, astfel ne pui la punc, de cînd lumea. Și să nu ne și răzbunăm că-I domeniul TĂU și iar îți greșim. Încăierări, de la simple neînțelegeri iscate din te miri ce, pînă la ample răfuieli ce pot implica nații, țări. Nu numai simple societăți.
Cu un întreg cortegiu de alambicate urmări în timp ne rezolvate de la sine. Că-I tot o îndreptare spre a ne dezmetici, că-I sîntem datori cu îndreptarea cerută. Și încă nici acuma după atîta amar de veacuri de necazuri nu ne schimbăm cum ne dorește. Să-I fim în fața LUI și-ntre noi cumsecade, nu-s aiureli ci adevăruri de a ne modifica felul de a fi.
Ca oameni adevărați cum ne-o creat în timp și încă negata, bătînd pasul pe loc. Nu-I exasperat, ne mai acordă timp și încredere că ne vom găsi cadența vieții normale. LUI și nouă în devenire programată SUS și încă jos ne îndeplinită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu