Nedreptatea e și-n legile ce ne conduc societatea, cu nedemni impunători de frici. Departe de firescul SĂU, dat nouă în timp, cu bun-simț și dreptatea firească omului supus LUI. Că nimica nu-i în afara relațiilor cu EL și Lumea LUI. Ni le închipuim altfel fiind nedrepți între oameni și cu EL la fel de neinspirați. Părăsiți plătim cînd trebuie și nu știm.
Mai ne dă timp de gîndire cu anii, doar vom valorifica perioada de grație cu folos. Îndreptîndu-ne, cumsecade între oameni cu dreptate și mai ales aflîndu-L corect. Cum E EL de adevărat în CER, Unicul, fără alte tinichele de zei nedrepți LUI și nouă. Menținîndu-ne împovărați de greșeli în fața SA, ori de nu adăugind cîte ceva. Ce-n timp și mai și ne va grăbi părăsirea SA și poate și noi lumea viilor.
Nemulțumiți, înfricoșați că nu-L știm deloc, dezinformați de minciunile pe toate drumurile. În așa dezordonată nedreptate ce aburește firescul uman, ce încet piere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu