Încrederea și bănuiala îs două caracteristici ce se bat cap în cap. Și aparțin oamenilor, dar cei corecți nu au habar de bănuială, ori se luptă s-o învingă. Să nu-i mai domine, îndreptîndu-se în timp, cum pot, fiind în calea cea dreaptă. Iar netrebnicii din contra nu-și pot închipui viața fără șmecherii și răutăți. Sînt pierduți și de nu-și dau seama singuri de nenorocirea lor, pier.
Se știu de unii cerințele binelui și de înfăptuit și menținut cum se poate ori nu se poate. Și atît, nu cutează mai departe, se mulțumesc și cu religiile care-s în lume, chiar nedrepte LUI și nouă. Și plătesc părăsiți de EL, dar așa de absorbiți de o pornire nedreaptă, inconștienți mai fac și bune. Dar majoritatea-s zădărnicii și așa se tot duc, în finalul grăbit, ca și cînd n-ar fi fost.
Pentru cei de azi, e și mai pierdură cauza SA și îndepărtată îndreptarea. S-au șmecherit, îmbîcsit cu cîte nedrepte apucături, nevrednici în lume și-n fața LUI. Lipsa de încredere e totul, ce dărîmă construcții bune și utile, ne înstrăinează pe unii de alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu