2571.Falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce?

  Ne preocupăm să strălucim între oameni, căutînd să ne afișăm cît de muncitori sîntem. Și că nu ne vedem capul de treburi, numai Dumnezeu și noi înșine știm realitatea. Și unii apropiați, de-s atenți și ne au în vedere, de cum de fățarnici sîntem. Și de paradă ne dăm rotunzi, falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce? E un fel de a ne impune între oameni, cum o fi , să fie doar, îi aburim.
  Disputele între oameni așa înverșunați uneori doar dispariția unora le finalizează. Și de sînt capabili urmașii le tot înfiripă, ca nedreptatea să nu piardă din farmecul hîd.
  Sîntem preluați de vîrtejul expres al noului, luxului, modei ce nu stă niciodată. Nu se ține cont că și viața liniștită, în natura asta tihnită a nostră, cum e, e suficient de dătătoare de frumuseți molcome. Chiar dacă unora li se par plictisitoare și deloc mobilizatoare, ci totuși așa ne ducem și sîntem. Cu ale noastre toate viteze lente, umile și totuși de noi îndrăgite și de unii ce le află acuma.