2641.Ca o pavăză în fața multor încercări

  Absurde sînt regulile date de cei aleși în vremurile nedreptelor trăiri ce le suferim. Ca încercări ce trebuiesc ispășite, cu gîndul la EL și izolîndu-ne de așa nedreptăți. Ne intrînd în cîrdășie cu ele, ci cu ale noastre bune fapte și vorbe. Și cu gîndul la EL cît putem mai mult, ca o pavăză în fața altor încercări. Doar vom reuși să-I fim cum trebuie și-ntre oameni, reușind îndreptarea dorită.
  Cu dragostea în balans cu cumplita ură, așa ne ducem uneori secvențe de trai. Nedemn de oamenii ce susținem că sîntem și nu reușim să și demonstrăm. Decît contrare firii umane, îndoielnice apucături nedrepte LUI și nouă ăștialalți. De fapt pentru toți îs de ne înfăptuit cu atenția necesară îndreptării. Și menținerii în niște limite cît mai de bun-simț, dreptate și bunătate.
  Nu numai între oameni dar și-n mediul nostru comun, de ale locurilor frecventate. Naturii și componentelor ei să nu-i pricinuim daune defel, ca și unor oameni. Că așa ne cere EL să-I fim cît vii sîntem pe Pămînt.