Ființe sociabile oamenii, nu au căderea în fața frumosului de orice fel să fie singuri. Ci însoțiți, urmați, chiar și din întîmplare să se asiste nu muți, ci învățînd unii de la alții. Pentru ca învățămintele să prindă binele și utilul, inspirat corect și cît mai la timp în spațiul omenesc. Încă destul de sărăcit de nefireasca viață, searbădă de nedreptatea aplicată omenirii.
Și trebuința de a ne raporta mereu corect la EL, e o lipsă colosală între oameni. Și încă nu-i sesizată pe de-a-ntregul, încă-i scăldată ca la Ploiești, Chestiunea. Că nu ne vedem în noi înșine vinovăția în orice e pe lumea asta necorespunzător, ci alții. Și ar fi timpul să ne coborîm mai întîi în noi înșine și să căutăm îndreptarea. Spre a ne ridica cu încetul spre aflarea necesară, cunoașterii căi de urmat cum trebuie.
Terestru ni-i foarte grea împlinirea de capul nostru, de nu avem cutezanță fermă și clară. De simțim că ne-ar fi necesară și habar nu avem și nici putere, soluția E EL. Și sigur vom simți schimbarea mult dorită și niciodată poate exprimată, necunoscută fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu