Natura în anumite spații și-n timp, ne fascinează, ne creeață benefice întăriri. Ce ne fortifică, ne inspiră, ne însănătoșează de știm cum, ne dă voie s-o copiem. Să ne-o însușim benefic ambelor părți, nu dăunîndu-i sub nici o formă, că plătim. Mai abitir și mai urgent ca-n fața LUI, părăsiți, EL nu ne apără, de-i greșim naturii. E o înțelegere ce ne depășește oarecum, natura și EL colaborînd foarte bine.
Mult mai bine decît noi, în așa nedreptăți în care ne complacem și încă și fără EL. Mințindu-ne pe noi înșine cu religiile potrivnice LUI, poate involuntar, din prostie.
Natura ne ajută să ne reculegem să ne luăm la trîntă cu noi înșine, cunoscîndu-ne. Aflîndu-ne limitele și extensiile ne bănuite, pornind în căutarea îndreptării. Mult dorită SUS în dreptul fiecăruia, de stăpînire a inconștientului. În sensul îndreptării cum dorește acesta, supraveghetorul nostru din noi înșine. Îndeplinindu-I cerințele cît mai bine, ce încă nu-s distorsionate de neadevăr și nedreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu