2167.Ne tot atenționează, pînă la o anumită vreme

   Atît de tare sîntem implicați în ale lumii treburi, că uităm de noi înșine. Și de datoria față de EL, în orice caz EL nu uită de noi și ne tot atenționează cît sîntem. Pînă la o anumită vreme, după care văzînd că nu-i încotro, ne părăsește definitiv. Adică nu-și mai asumă nici o încredere asupră-ne, și pierim nemulțumiți. Că-i altă viață, de reușești să fii pe aceeași lungime de undă cu ceea ce-și dorește EL. Și te conformezi, nu-i simplu că de obicei nu știm mai nimica.
   Dar se poate învăța, cu toate nevoile ce le întîmpinăm, că fiind oameni nu-L pricepem. Că-I și EL capricios, din motive ce nu le știu, ne tot încearcă dacă ținem la cîte și mai cîte. Toate încercări date, nu chiar la nivelul lui Iov, dar nu-s departe, că nici noi nu sîntem Iovi. Cerem lămuriri și EL cu ale LUI, e cale lungă încă.
   Deci ca să lămurim o dată pentru totdeauna, mîntuirea cum zic nedrepții LUI și ai noștri. Adică salvarea, învățarea de a fi om cu adevărat, nu de mîntuială, cum e azi. E nevoie să fim corecți între oameni cumsecade și să-L știm cu adevărat pe doar EL. Singurul Dumnezeu și să-L respectăm tot cumsecade.