2162.De avem îndrumări, doar atunci le urmăm

  Să nu credem de cuviință, că odată porniți înspre credința cerută nu mai facem nimic. Ci ne comportăm cît de normal putem, între oameni, de avem îndrumări, doar atunci le urmăm. Cumsecade fiind totuși între oameni, că numai de va trebui altfel să fim, doar atunci. Altfel nu trebuie evitată viețuirea fără a deregla normalitatea lumii. Contribuind cum se cere și ni se permite să conviețuim cît mai normal posibil.
   Că nedrepții îi tot dau înainte cu viața de după, fiind de veci pentru unii și alții o încurcă amarnic. Aiureli, aici e binele și chinul de nu știm să fim cum trebuie între oameni și-n fața SA. Doar a SA, nu în cîte nedreptăți închipuite de neisprăviții lumii în deriva rea și urîtă nouă dar și lor. Inconștienți poate, așa de netrebnici au ajuns, că nu mai știu adevărul SĂU!?
   Și totuși nu pot crede că nu-L mai știu bine și corect pe Dumnezeu Însuși. Confundîndu-L nu necurații morții din vechime?! Doar EL știind adevărul ori minciuna lor, de-i sinceră ori ba.