Ne-am obișnuit unii cu o credință, poate așa la derută, ne împărtășită unanim. Că o fi existînd un Dumnezeu, grav e că cei ce se pretind reprezentanții LUI pe Pămînt. Îs de nimic, fără nici-o legătură cu Divinitatea, ci niște neica-nimeni în fața LUI și a nostră. Dar fudui nevoie mare, că ne prostesc și ne lăsăm asta-i beleaua, a noastră sigură și singura.
Deci se poate ca să facem un salt calitativ uriaș, de la a crede că poate exista Dumnezeu. La a crede în Dumnezeu. E fenomenal de uriașă calea, extraordinar de înălțătoare, în timp edificîndu-se. Și la început e o euforie de ne descris și de ai răspunsuri pe măsură, chiar că epatezi. Te crezi cineva și chiar ești, dar prea puțini știu și te bagă în seamă. Mai mulți nepăsători și chiar contra cu nemiluita.
Nu vreau să ajung cine știe unde, dar în istorie de nenumărate ori EL, pentru scopul SĂU. Ce-i și al nostru dar încă sîntem inconștienți, ne dăm cu presupusul la greu. De nu avem confirmarea LUI, uneori o mai am și caut să mă conving cît pot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu